Conflict of jurisdiction in claims against a court and judge: application limits of Art. 127 CPC to cases where defendant court lacks subject-matter competence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeals and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the Bucharest County Court (Tribunal) to hear the case, rejecting the alternative venue claimed by the Ploiesti appellate circuit. The dispute arose from a civil action for 10 million euros in moral damages and data blocking filed against a local court of first instance and a judge, which the Bucharest County Court initially transferred to the Dâmbovița County Court based on a claimed statutory exclusion of courts where the defendants are employed. The Supreme Court held that the special territorial competence rules in Article 127 of the Code of Civil Procedure, which redirect cases involving judges or courts to neighboring appellate jurisdictions, apply only when the case falls within the jurisdiction of the court or a lower court where the defendant works; since the subject matter (high value) mandated a tribunal-level court as the competent instance, and the defendant court is a lower instance, these exclusions did not trigger. Consequently, the court applied the general rule of territorial competence under Article 107, assigning jurisdiction to the tribunal in the district where the defendants are domiciled or headquartered.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction in claims against a court and judge: application limits of Art. 127 CPC to cases where defendant court lacks subject-matter competence: The dispute arose from a civil action for 10 million euros in moral damages and data blocking filed against a local court of first instance and a judge, which the Bucharest County Court initially transferred to the Dâmbovița County Court based on a claimed statutory exclusion of courts where the defendants are employed. The Supreme Court held that the special territorial competence rules in Article 127 of the Code of Civil Procedure, which redirect cases involving judges or courts to neighboring appellate jurisdictions, apply only when the case falls within the jurisdiction of the court or a lower court where the defendant works; since the subject matter (high value) mandated a tribunal-level court as the competent instance, and the defendant court is a lower instance, these exclusions did not trigger. Consequently, the court applied the general rule of territorial competence under Article 107, assigning jurisdiction to the tribunal in the district where the defendants are domiciled or headquartered.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes the jurisdiction of the High Court to resolve the negative conflict of competence.
Governs the method of notification of the solution through the clerk's office.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 06.04.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Judecătoria Sector 4, B. şi C., să se dispună blocarea şi conservarea înscrisurilor, datelor şi prelucrare date, precum şi obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri în sumă de 10 milioane de euro pentru daune morale.
La data de 18.06.2020, pârâta Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în raport de cuantumul pretenţiilor reclamantului, acţiunea acestuia fiind de competenţa Tribunalului Bucureşti, în favoarea căruia a solicitat declinarea competenţei.
Prin sentinţa nr. 6475/19.10.2020, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 18.12.2020.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 315/03.03.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
A reţinut instanţa că, în raport de împrejurarea că acţiunea este îndreptată împotriva unei instanţe judecătoreşti (Judecătoria Sector 4 Bucureşti) ierarhic inferioară Tribunalului Bucureşti iar pârâta C. este judecător la această instanţă, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 6 CEDO, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Dâmboviţa, ca instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, instanţă învecinată Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 1828/10.06.2021 Tribunalul Dâmboviţa a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că Tribunalul Bucureşti este instanţa în raza căreia îşi are sediul pârâta Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în condiţiile în care domiciliile pârâţilor persoane fizice nu sunt indicate, iar în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. pentru a opera prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Prin prisma deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, prevederile art. 127 alin. (1)-(2)1 din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că norma de competenţă teritorială instituită prin aceste texte se aplică doar atunci când: 1) un judecător are calitatea de reclamant sau pârât într-o cauză de competenţa oricăreia dintre instanţele care, potrivit regulilor generale de competenţă, ar urma să soluţioneze cererea în primă instanţă ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară; 2) într-un litigiu figurează ca parte în proces una dintre instanţele care, potrivit regulilor generale de competenţă, ar urma să soluţioneze cererea în primă instanţă ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
Cum Judecătoria Sector 4 Bucureşti nu este instanţa care, potrivit regulilor generale de competenţă, ar urma să soluţioneze cererea ce face obiectul prezentei cauze în primă instanţă ori într-o cale de atac, calitatea de pârâtă a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti nu atrage aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (1)-(2)1 din C. proc. civ.. În aceste condiţii, nici calitatea pârâtei C. de judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti nu prezintă relevanţă pentru stabilirea competenţei.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele argumente:
Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, reţin că:
"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."
Actuala formă a textului legal impune interpretarea în sensul că norma de competenţă teritorială pe care o reglementează se aplică doar când judecătorul are calitatea de reclamant sau pârât într-o cauză de competenţa oricăreia dintre instanţele care, potrivit regulilor generale de competenţă, ar urma să soluţioneze cererea în primă instanţă ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară sau atunci când într-un litigiu figurează ca parte în proces una dintre instanţele care, potrivit regulilor generale de competenţă, ar urma să soluţioneze cererea în primă instanţă ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
Or, Judecătoria Sector 4 Bucureşti nu este instanţa competentă material să soluţioneze cauza, întrucât această competenţă a fost stabilită, raportat la nivelul pretenţiilor deduse judecăţii, în favoarea tribunalului, iar calitatea de pârâtă a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti nu atrage aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (1)-(2)1 C. proc. civ.. În aceste condiţii, nici calitatea pârâtei C. de judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti nu prezintă relevanţă pentru stabilirea competenţei, câtă vreme nu este dată ipoteza alin. (1) şi (2)1 ale art. 127 C. proc. civ., nefiind vorba de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea şi nici de una inferioară acesteia (ci, dimpotrivă, de instanţa superioară acesteia).
Ca atare, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Cum pârâţii îşi au domiciliile, respectiv, sediul, în Bucureşti, iar din punct de vedere material, raportat la valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, competenţa aparţine tribunalului, rezultă că instanţa competentă material şi teritorial este Tribunalul Bucureşti.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.