Cassation plea dismissed as tardy for missing statutory deadlines and failing reinstatement requirements under Article 186 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2021, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 457/19.02.2020 pronunţată de această instanţă în dosar nr. x/2015.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Referitor la ipoteza reglementată de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestatorul a arătat că nu a fost legal citat şi nici prezent la termenul de judecată la care a fost pronunţată hotărârea contestată. Din procesul-verbal de înmânare a citaţiei nu reiese clar cum au fost comunicate actele de procedură, nu rezultă că actele au fost depuse la cutia poştală, întrucât căsuţa corespunzătoare acesteia nu este bifată. În fapt, destinatarul nu mai locuia la adresa respectivă, iar contestatorul nu a primit citaţie pentru termenul din 19.02.2020, la care au avut loc dezbaterile şi judecata cauzei. Contestatorul a trimis la dosar o cerere de amânare, arătând că nu a fost citat, nu a primit întâmpinarea, iar avocatul ales nu-l poate reprezenta întrucât se află în concediu de îngrijire copil, dar instanţa a respins solicitarea şi a trecut la judecarea cauzei, apreciind că procedura de citare este legal îndeplinită. Contestatorul a fost nevoit să se mute de la adresa de domiciliu în contextul unei executări imobiliare asupra locuinţei, iar în împrejurările date acesta nu şi-a putut schimba adresa de domiciliu, prioritară fiind la acel moment găsirea unui loc de muncă, relocarea copilului la grădiniţă, găsirea unei alte soluţii pentru locuinţa familiei. La data comunicării citaţiei la adresa din Popeşti Leordeni str. x F, contestatorul nu mai locuia acolo de peste un an de zile, iar potrivit art. 166 C. proc. civ. agentul avea datoria să raporteze instanţei că destinatarul nu mai locuieşte la imobilul respectiv pentru a înştiinţa partea să facă demersuri pentru a obţine o nouă adresă unde urmează a se face comunicarea. Această situaţie a fost învederată de către contestator prin cererea de amânare formulată la termenul la care s-a judecat recursul. În ce priveşte reprezentarea prin apărător ales, cererea de recurs a fost formulată în octombrie 2018, iar la data de 29.04.2019 a intervenit situaţia suspendării exercitării profesiei ca urmare a naşterii unui copil, conform Legii nr. 51/1991.

În aceste împrejurări, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 186 C. proc. civ., repunerea în termenul de formulare a contestaţiei în anulare.

Referitor la ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul arată că din înscrisurile dosarului rezultă că în cauză au avut loc mai multe înlocuiri în completul de judecată, situaţie contrară principiului continuităţii instanţei prevăzută de art. 214 C. proc. civ.. Astfel, raportul de admisibilitate a fost întocmit de către d-na magistrat asistent B., iar la 07.05.2019, cu două zile anterior procesului-verbal din 09.05.2019 prin care s-a stabilit preluarea dosarelor completului C10 CF de către d-na judecător C., aceasta semnează rezoluţia prin care se constată că raportul de admisibilitate întruneşte condiţiile prevăzute de lege şi dispune comunicarea acestuia părţilor. Prin rezoluţia din 25.06.2019 s-a stabilit termen în data de 23.10.2019, în complet de filtru în cameră de consiliu, rezoluţia fiind semnată de d-na judecător D.. Conform procesului-verbal din 22.10.2019, dosarele d-nei judecător D. au fost preluate de d-na judecător E., iar completul de judecată a fost alcătuit din preşedinte E., judecător F., judecător G.. Decizia contestată este semnată de aceşti judecători şi de magistrat-asistent H., fără a se indica motivele temeinice, obiective, pentru care pe parcursul procesului au fost înlocuiţi doi judecători şi magistratul-asistent.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, pentru argumentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ. "Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă".

În cauză, decizia nr. 457 supusă contestaţiei în anulare a fost pronunţată la data de 19.02.2020 şi a fost comunicată contestatorului (recurent în acel dosar) la data de 22.04.2020, aşa cum rezultă din dovada comunicării aflată la dosarul nr. x/2015 în care s-a pronunţat această decizie.

Contestaţia în anulare a fost formulată la data de 13.08.2021 (data poştei) astfel încât termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a fost depăşit atât prin raportare la teza I a dispoziţiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ. privind cele 15 zile de la comunicare (care s-au împlinit la data de 08.05.2020), cât şi prin raportare la teza a II a privind condiţia formulării cererii în cel mult un an de rămânerea definitivă a deciziei (care s-a împlinit la data de 19.04.2021).

Contestatorul a solicitat repunerea în termenul de formulare a contestaţiei în temeiul art. 186 C. proc. civ., în cadrul apărărilor aferente primului motiv de contestaţie privind nelegala citare la termenul de judecată a recursului (art. 503 alin. (1) C. proc. civ.).

Referitor la această solicitare, de repunere în termenul de exercitare a contestaţiei în anulare, se constată însă că nu au fost respectate exigenţele art. 186 C. proc. civ. invocate de către contestator, în sensul că nu au fost indicate motivele temeinic justificate menţionate de textul legal, nu s-a arătat în ce a constat împiedicarea în exercitarea căii de atac şi nu s-a dovedit că au fost respectate dispoziţiile art. 186 alin. (2) C. proc. civ. privind îndeplinirea actului de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, astfel încât cererea nu poate fi primită.

Pe de altă parte, din apărările expuse de către contestator în susţinerea motivului de contestaţie reglementat de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., a rezultat că acesta cunoştea de existenţa procesului respectiv deci, pe cale de consecinţă, nu se poate reţine că ar fi existat impedimente în formularea căilor de atac extraordinare în termenul legal, câtă vreme nici prin cererea de repunere în termen nu au fost indicate astfel de ipotetice situaţii.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare este tardivă, iar solicitarea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 900 RON este întemeiată şi va fi admisă, întrucât, raportat la soluţia adoptată, contestatorul este parte căzută în pretenţii conform art. 453 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 457/19.02.2020 a acestei instanţe şi va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 RON către intimatul I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat J., în Bucureşti, Calea x, Tr. 5, camera 4, sector 1 împotriva deciziei nr. 457 din 19 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul I., cu domiciliul în comuna Scrioaştea, sat Brebina, judeţul Teleorman şi cu domiciliul procesual ales la S.C. K., în Bucureşti, B-dul x nr. 1.

Obligă pe contestator la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 RON către intimatul I..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 octombrie 2021.