Annulment of sports arbitration award: state-of-emergency suspension of peremption deadlines and civil versus specialized professional jurisdiction

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a civilă la data de 04.06.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârilor arbitrale nr. 466/06.12.2019 a Comisiei de Soluţionare a Memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi nr. 24/19.02.2020 a Comisiei Centrale de Apel din cadrul Federaţiei Române de Handbal, pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi pronunţarea unei hotărâri în fond.

Prin încheierea pronunţată la data de 23 iunie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus trimiterea dosarului la Registratura civilă pentru repartizare aleatorie unui complet specializat în litigii cu profesioniştii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a civilă, sub nr. x/2020.

Prin întâmpinarea depusă la data de 31.08.2020, intimata B. a invocat excepţia tardivităţii cererii în anularea hotărârii arbitrale, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea Hotărârii nr. 466/06.12.2019 a Comisiei de Soluţionare a Memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal, iar pe fondul cauzei respingerea cererii în anularea hotărârii arbitrale ca fiind neîntemeiată şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 14/29.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale (funcţionale), a declinat competenţa de soluţionare în favoarea secţiilor III-IV din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis dosarul în vederea repartizării către una dintre aceste secţii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 16.03.2021, sub nr. x/2021.

La data de 22.04.2021, reclamantul a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin sentinţa nr. 50/F/22.04.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, ca neîntemeiată; a admis excepţia tardivităţii cererii; a respins cererea, ca tardivă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ., reclamantul A., învederând următoarele:

- În mod nelegal a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a III a civile a Curţii de Apel Bucureşti, întrucât obiectul cauzei se întemeiază pe un contract de activitate sportivă, semnat între un sportiv profesionist şi un club sportiv, fiind un litigiu între profesionişti, ce atrage competenţa unei secţii specializate;

- În mod nelegal a fost admisă excepţia tardivităţii, fiind încălcate dispoziţiile art. 62 din Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, potrivit căruia "Prescripţiile...şi termenele de decădere de orice fel...nu încep să curgă iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă". De asemenea, au fost ignorate dispoziţiile art. 63 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora "Pe durata stării de urgenţă activitatea de judecată continuă în cauzele de urgenţă deosebită", iar potrivit alin. (11) "Judecarea proceselor civile...se suspendă de plin drept pe durata stării de urgenţă, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop". Decretul nr. 240/2020 şi-a produs efectele în perioada 15 aprilie-14 mai 2020, iar hotărârea arbitrală a fost comunicată reclamantului la data de 29.04.2020, astfel încât termenul de formulare a acţiunii în anulare nu a început să curgă până în data de 15.05.2020, ci abia de la această dată şi a încetat la 15.06.2020.

Pe de altă parte, conform art. 575 alin. (1) C. proc. civ., judecata arbitrală se desfăşoară potrivit regulilor procedurale stabilite la art. 576. Conform alin. (2) al art. 576, în situaţia arbitrajului instituţionalizat se aplică dispoziţiile art. 619 alin. (3), respectiv regulile tribunalului arbitral. Prin raportare la dispoziţiile art. 575 alin. (2) C. proc. civ., regulile de procedură aplicabile nu pot deroga de la principiile fundamentale ale procesului civil prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 8-10, art. 12-16, art. 19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5), (6), art. 23.

În dosarul arbitral a fost efectuat în mod nelegal actul de procedură de comunicare a hotărârii arbitrale din apelul arbitral în perioada stării de urgenţă, într-o cauză care nu era caracterizată de vreo urgenţă deosebită. Prin urmare, actul de comunicare nu poate fi considerat îndeplinit pe data de 29.04.2020, fiind efectuat cu încălcarea normelor decretului.

Invocă şi încălcarea art. 611 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prima instanţă a efectuat calculul cursului termenului de decădere într-un mod nelegal şi netemeinic.

5. Apărări formulate în cauză

Nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la critica privind necompetenţa materială funcţională a secţiei civile a curţii de apel (în realitate este vizată competenţa procesuală), Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită.

Astfel, prin decizia în interesul legii nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că interpretarea potrivit căreia litigiile sunt calificate nu după obiectul sau natura pricinii, ci după calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din C. proc. civ., conform cărora "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", şi dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

În speţă, obiectul litigiului este dat de acţiunea în anulare formulată împotriva Hotărârii nr. 466/06.12.2019 dată de Comisia de Soluţionare a memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal, în dosarul nr. x/2019 şi a Hotărârii nr. 24/19.02.2020 dată Comisia de Soluţionare a memoriilor din cadrul Federaţiei Române de Handbal în dosarul nr. x/2020.

Aceste hotărâri sunt pronunţate în rezolvarea unui conflict apărut în legătură cu modalitatea de executare şi încetare a unui contract de activitate sportivă, astfel încât în speţă nu se ridică probleme pentru a căror dezlegare să fie necesară interpretarea şi aplicarea unor norme specifice activităţii profesioniştilor, ci aspecte referitoare la executarea unui contract civil de prestări servicii

Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, criteriile de determinare a competenţei materiale procesuale sunt instituite după natura sau obiectul pretenţiei, litigiile patrimoniale fiind partajate, la nivel de competenţă, în funcţie de valoarea pretenţiilor, independent de calitatea părţilor profesionişti sau neprofesionişti (art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., pentru judecata în primă instanţă şi în mod corespunzător în căile de atac).

Referitor la critica privind greşita respingere a excepţiei de tardivitate a acţiunii în anulare, Înalta Curte reţine că aceasta este fondată, impunând admiterea recursului, casarea hotărării atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, prezenta acţiune în anulare a fost formulată la data de 02.06.2020 (data poştei, dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal), hotărârea arbitrală fiind comunicată reclamantului la data de 29.04.2020.

La data de 16.03.2020 a fost declarată starea de urgenţă datorată pandemiei Covid, prin Decretul nr. 195/16.03.2020, publicat în Monitorul oficial nr. 212/16.03.2020.

Este de reţinut că această dată este anterioară comunicării hotărârii arbitrale (29.04.2020) împotriva căreia s-a promovat acţiunea arbitrală, astfel încât încă de la acel moment curgerea termenelor de decădere a fost suspendată (art. 41 din decret), iar termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele aflate în curs au fost înterupte (art. 42 alin. (7) din decret), cu precizarea că vor curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă.

La data de 14.04.2020 starea de urgenţă a fost prelungită prin Decretul nr. 240/14.04.2020 publicat în Monitorul Oficial nr. 311/14.04.2020.

Potrivit art. 62 din decret "Prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2532 pct. 9 teza a II a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile".

De asemenea, potrivit art. 63 alin. (11) s-a statuat că "În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1) se suspendă de plin drept pe durata stării de urgenţă, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop", iar conform alin. (12) al aceluiaşi articol, "Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă...".

Se observă că cele două acte normative conţin dispoziţii similare privind termenele de decădere şi de exercitare ale căilor de atac, care în cauză nu au fost respectate de către instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii arbitrale.

Întrucât comunicarea hotărârii arbitrale s-a realizat în interiorul perioadei pentru care a fost decretată starea de urgenţă astfel cum a fost prelungită prin Decretul nr. 240/14.04.2020, rezultă că în cauză opera întreruperea termenului de declarare a căii de atac potrivit art. 63 alin. (12) din decret, conform celor anterior arătate.

Starea de urgenţă a fost sistată la data de 15.05.2020, dată de la care termenele prevăzute în decret au început să curgă din nou, cu aceeaşi durată. Aceasta înseamnă că termenul pemtru formularea acţiunii arbitrale a început să curgă de la această dată-15.05.2020, având în vedere condiţiile speciale ale exercitării căilor de atac determinate de starea de urgenţă, iar nu de la data de 29.04.2020, data comunicării hotărârii arbitrale.

Or, acţiunea arbitrală a fost formulată la data de 02.06.2020, în condiţiile în care termenul calculat conform art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/14.04.2020, s-a împlinit la data de 15.06.2020, ceea ce înseamnă că demersul judiciar a fost formulat în termenul legal astfel cum a fost reglementat de legislaţia specială dată în condiţiile stării de urgenţă.

Aşa fiind, se constată că instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a admis în mod greşit excepţia de tardivitate a acţiunii, situaţie faţă de care recursul va fi admis, hotărârea astfel pronunţată va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a analiza pe fond calea de atac cu care a fost învestită.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 50/F din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu consecinţa casării sentinţei recurate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A., cu sediul în Calea x, sector 6 Bucureşti împotriva sentinţei nr. 50/F din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C., cu sediul în Bucureşti, str. x.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.