Judicial annulment of commercial arbitration award for defective summons violating due process, excluding waiver of procedural objections and merits review

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin hotărârea arbitrală nr. 21/26.08.2020 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim şi Fluvial de pe lângă A., a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta B., având ca administrator S.C. C. S.A. în contradictoriu cu pârâta D.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.358,48 ron, cu titlu de restanţe aferente cotelor de contribuţie la plata cheltuielilor de întreţinere aferente perioadei 09.2001-03.2020 şi suma de 8.267,03 ron cu titlu de penalităţi pentru neachitarea în termen a listelor de plată din perioada 09.2001-03.2020, în calitate de proprietar, al apartamentului numărul 17, situat în Iaşi, Str. x A, jud. Iaşi.

2. Decizia Curţii de Apel Iaşi

Prin decizia nr. 10/10.03.2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii, invocate de B. prin administrator S.C. C. S.A.; a admis acţiunea în anulare; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cheltuielile de întreţinere restante scadente până la data de 06.07.2017, şi la penalităţile de întârziere aferente; a respins cererea cu privire la cheltuielile de întreţinere restante, scadente până la data de 06.07.2017 şi la penalităţile de întârziere aferente, ca urmare a prescrierii dreptului material la acţiune; a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta B. prin administrator S.C. C. S.A.; a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 453,95 RON reprezentând cheltuieli de întreţinere restante, datorate pentru perioada iulie 2017- martie 2020; a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 359,97 RON, reprezentând penalităţi de întârziere asupra restanţelor înregistrate la cotele de întreţinere, aferente aceleiaşi perioade; în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamanta B., prin administrator S.C. C. S.A., formulând următoarele critici:

- Instanţa de apel, în soluţionarea acţiunii în anulare formulată de numita D., a ignorat limitele procedurii speciale a instituţiei arbitrajului, astfel cum sunt stabilite de dispoziţiile art. 541 alin. (1) C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., controlul judiciar limitându-se numai la legalitatea actului jurisdicţional, a cărui forţă juridică rezidă din voinţa părţilor exprimată prin clauza arbitrală, ce exclude competenţa instanţelor judecătoreşti de a se pronunţa asupra temeiniciei hotărârii;

- Instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale a denaturat esenţa motivelor de anulare şi efectele pe care acestea le produc conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., curtea fiind ţinută, în analiza valabilităţii clauzei compromisorii, la a se raporta la art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

- Clauza compromisorie prevăzută în contractul de administrare încheiat între S.C. C. S.A. şi B. nu a fost declarat nulă sau inoperantă, debitoarea petentă D. este membru al entităţii creditoare iar actele încheiate de reprezentanţii legali ai structurii asociative îi sunt opozabile. Prin hotărârea dată, instanţa a golit de conţinut norma incidentă şi a raportat greşit clauza contractuală, ignorând că Asociaţia de proprietari este reprezentantă legală a membrilor săi, astfel că inopozabilitatea sau neoperarea clauzei compromisorii este antagonică normei de drept incidente instituţiei arbitrale;

- Instanţa a ignorat că în cauză este incidentă excepţia inadmisibilităţii, conform art. 608 alin. (2) coroborat cu art. 592 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.. Numita D. (pârâtă în cauza arbitrală) a fost legal citată pentru termenul din 26.08.2020 şi nu a înţeles să conteste legalitatea instanţei arbitrale, astfel încât a fost decăzută din acest drept, iar acest motiv de nulitate nu mai poate fi invocat pe calea acţiunii în anulare.

4. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata-pârâtă D. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei S.C. C. S.A., în condiţiile în care hotărârea arbitrală a fost pronunţată exclusiv în contradictoriu cu Asociaţie de Locatari Bloc X reprezentată de S.C. C. S.A..

A invocat, de asemenea, excepţia de nulitate a recursului, raportat la faptul că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. În acest sens, arată că deşi recurenta invocă o greşită aplicare/interpretare a legii, nu precizează care este norma de drept material pretins încălcată sau neaplicată, ci face referiri la dispoziţii de procedură civilă.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului şi acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanţei pe care a depus-o la dosar, arătând că recursul este nefondat, iar hotărârea Curţii de Apel Iaşi este pronunţată cu respectarea tuturor normelor procesuale referitoare la arbitraj.

În mod corect a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, au fost analizate toate motivele de anulare invocate, iar clauza compromisorie exclude soluţionarea cererii în primă instanţă de către o instanţă judecătorească, însă o instanţă de control judiciar, în calea de atac, după desfiinţarea hotărârii, poate reţine cauza spre rejudecare, prerogativă dată de dispoziţiile art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Examinând, cu prioritate, apărările invocate de intimata D. prin întâmpinarea la recurs, apărări ce au îmbrăcat forma excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a recurentei S.C. C. S.A. şi a nulităţii recursului pentru neîncadrare, Înalta Curte reţine caracterul lor nefondat.

În mod evident, excepţia lipsei calităţii procesuale active a S.C. C. S.A. nu poate fi primită cât timp această societate - aşa cum rezultă din cuprinsul memoriului de recurs şi din actele dosarului - este administratorul titularului recursului B., cea care a şi iniţiat acţiunea în obligarea pârâtei D. la plata cotelor de întreţinere restante şi a penalităţilor de întârziere, în faţa instanţei arbitrale, şi care a fost soluţionată prin hotărârea arbitrală nr. 21/26.08.2020 a Curţii de Arbitraj Comercial, Maritim şi Fluvial de pe lângă A..

De altfel, procedura judiciară a anulării menţionatei hotărâri arbitrale, declanşată de pârâta D., s-a desfăşurat în contradictoriu cu reclamanta din acţiunea arbitrală anterior descrisă, respectiv B., din Iaşi reprezentată prin administrator S.C. C. S.A., dreptul acestei din urmă societăţi de reprezentare în instanţă a asociaţiei de locatari nefiind contestat.

Cum aceste părţi au dat cadrul procesual al judecăţii pe fond a litigiului - acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 21/26.08.2020 - în mod simetric, tot ele au conturat şi cadrul procesual al judecăţii de recurs având ca scop verificarea legalităţii hotărârii nr. 10/10.03.2021 a Curţii de Apel Iaşi, de soluţionare a acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.

Nici nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele legale de recurs nu constituie o apărare aptă să obstaculeze examinarea pe fond a căii de atac declarate de B., reţinându-se că aceasta a invocat o serie de critici de nelegalitate a hotărârii atacate prin care a pretins încălcarea normelor de drept material şi a celor de drept procesual care reglementează arbitrajul.

Înalta Curte mai are în vedere şi împrejurarea că, potrivit art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului intervine atunci când acestuia, fie îi lipsesc cu totul motivele, fie, deşi există, nu se pot circumscrie motivelor legale limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ., aşadar nu şi atunci când partea dă o încadrare greşită motivelor, care sunt totuşi susceptibile de încadrare în alte cazuri de casare prevăzute de lege (precum în cazul de faţă).

Astfel, deşi recurenta a indicat ca temei legal al recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât în cuprinsul memoriului a pretins încălcarea mai multor norme de drept procesual prin hotărârea atacată, norme care cârmuiesc judecata arbitrală (art. 592 alin. 1şi 3 C. proc. civ.) ori pe cea a acţiunii în anularea hotărârii arbitrale (art. 608, 613 C. proc. civ.), Înalta Curte va reţine în privinţa recursului formulat incidenţa motivului legal de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. relativ la pronunţarea hotărârii atacate cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Examinând criticile de nelegalitate susţinute de recurentă, Înalta Curte apreciază caracterul lor nefondat.

În esenţă, invocând vădite încălcări ale normelor legale ce reglementează instituţia arbitrajului, ca jurisdicţie alternativă cu caracter privat, distorsionarea arbitrajului ori a clauzei compromisorii şi acuzând o depăşire a limitelor controlului judiciar asupra hotărârii arbitrale (rezervat aspectelor de legalitate a actului jurisdicţional, nu şi celor de temeinicie ale acestuia), recurenta formulează o serie de critici care sunt în afara statuărilor instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată. De asemenea, în afara statuărilor instanţei rămân şi argumentele recurentei relative la existenţa, validitatea, admisibilitatea şi opozabilitatea faţă de pârâta D., ca membră a asociaţiei de locatari, a clauzei compromisorii regăsită în contractul de administrare încheiat între S.C. C. S.A. şi B., despre care a afirmat că nu a fost declarată nulă, inoperantă şi nici inopozabilă pârâtei.

Cu referire la toate aceste susţineri, Înalta Curte observă că admiterea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 21/26.08.2020 a fost justificată de Curtea de Apel Iaşi pe temeiul dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar nu întrucât s-ar fi apreciat că ar fi inoperantă clauza compromisorie în materia litigiilor privitoare la administrarea imobilelor - condominii, ori pentru că aceasta ar fi fost declarată nulă sau inopozabilă persoanei fizice, proprietar al unui apartament din condominiu, pentru a se justifica în vreun fel criticile recurentei.

Motivul de nulitate a hotărârii arbitrale, susţinut prin acţiunea pârâtei D. şi apreciat ca fiind întemeiat prin hotărârea atacată în cauză, a fost cel consacrat prin dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. - partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită - care constituie, de altfel, doar unul din cazurile de desfiinţare a hotărârii arbitrale pe calea acţiunii în anulare, dintre cele descrise în cuprinsul art. 608 alin. (1) C. proc. civ. (ce prevede 9 astfel de cazuri), alături de cel (singurul) la care a făcut trimitere recurenta în cuprinsul memoriului de recurs - art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. (potrivit căruia, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată dacă tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante).

Or, în mod evident, criticile recurentei apar ca străine judecăţii înfăptuite de curtea de apel, cât timp pe calea acestora s-a pretins că instanţa judecătorească ar fi denaturat esenţa motivelor de anulare şi efectele pe care ele le produc conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., deoarece în analiza valabilităţii clauzei compromisorii era ţinută să se raporteze la textul art. 608 alin. (1) lit. b) şi la conţinutul art. 549 C. proc. civ. privitor la forma pe care poate să o îmbrace convenţia arbitrală.

Însă, aşa cum rezultă din cuprinsul hotărârii recurate şi din actele dosarului, în soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 21/26.08.2020, Curtea de apel nici nu a fost învestită cu cercetarea cazului de desfiinţare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi nici nu a reţinut incidenţa acestuia la cazul dedus judecăţii.

Aşa cum s-a arătat deja în cele de mai sus, Curtea de apel a reţinut ca fiind dovedit şi, deci, întemeiat, un cu totul alt caz de desfiinţare a hotărârii arbitrale atacate pe calea acţiunii în anulare, anume cel privitor la absenţa pârâtei de la termenul la care au avut loc dezbaterile şi nelegala citare a acesteia în procedura arbitrală (partea fiind citată la o adresă ce nu corespunde datelor din evidenţa populaţiei şi la care aceasta nu mai locuia), motiv în legătură cu a cărui aplicare recurenta nu a făcut nicio referire în cuprinsul memoriului de recurs.

Tocmai având în vedere motivul de desfiinţare a hotărârii arbitrale reţinut ca fiind incident, respectiv cel prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., apare ca fiind legală soluţia curţii de apel în privinţa excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, pe care recurenta a susţinut-o cu trimitere la dispoziţiile art. 608 alin. (2) corelate cu cele ale art. 592 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. Astfel, respingând excepţia, în mod corect instanţa de judecată a reţinut că, întrucât s-a demonstrat în cauză nelegala citare a pârâtei D. pe parcursul procedurii arbitrale, situaţia de excepţie consacrată prin art. 608 alin. (2) C. proc. civ., de decădere a părţii din dreptul de a invoca motive de anulare a hotărârii arbitrale, este inoperantă cât timp neregularităţile procedurale descrise în cuprinsul art. 592 alin. (1) şi (3), pot fi invocate în limitele impuse de lege doar de cel care este legal citat, situaţie premisă ce a fost infirmată cu referire la situaţia pârâtei D..

Pretinzând că D. ar fi fost legal citată la domiciliul cunoscut pentru termenul din 26.08.2020 şi că aceasta nu a înţeles să conteste legalitatea instanţei arbitrale, fiind decăzută, conform art. 608 (2) C. proc. civ., din dreptul de a mai invoca motive de nulitate a hotărârii arbitrale, recurenta nu face decât să ignore judecata înfăptuită în faţa curţii de apel şi rezultatul procesului (hotărârea) prin care s-a stabilit contrariul, anume că procedura desfăşurată în faţa instanţei arbitrale a fost viciată pentru nelegala citare a pârâtei care, astfel fiind, a fost pusă în situaţia de a nu cunoaşte procedura derulată împotriva sa, de a nu-şi putea formula apărările şi, bineînţeles, nici de a invoca neregularităţile procedurale în condiţiile descrise de art. 592 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Reţinând acest motiv, curtea de apel a stabilit în mod corect că instanţa arbitrală a pronunţat o hotărâre nelegală, prin încălcarea principiului contradictorialităţii, dreptului la apărare şi la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aspect faţă de care, în baza art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală, fără a se putea susţine că procedând astfel aceasta ar fi exercitat, nu un control în legalitate a hotărârii arbitrale, ci în temeinicie, cum lipsit de orice suport a pretins recurenta. Împrejurarea că, subsecvent acestui control în legalitate asupra hotărârii arbitrale, curtea de apel a procedat şi la rejudecarea cauzei pe fond, adoptând (parţial) o altă soluţie decât cea a instanţei arbitrale, nu este nicidecum consecinţa exercitării unui control în temeinicie asupra hotărârii arbitrale, cum fără temei invocă recurenta, ci este urmarea abilitării de soluţionare pe fond a litigiului de către instanţa judecătorească, abilitare conferită prin dispoziţiile art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.

Pentru aceleaşi considerente evocate în cele de mai sus, apar tot străine problematicii cauzei judecate de curtea de apel aspectele relative la necompetenţa tribunalului arbitral, la legalitatea demersurilor Asociaţiei de locatari de recuperare a cotelor restante din cheltuielile comune, la existenţa şi validitatea clauzei compromisorii ori la condiţiile în care legea permite invocarea de excepţii prin care atare elemente ar putea fi contestate, niciunul dintre acestea nefundamentând soluţia instanţei din hotărârea atacată.

Astfel fiind, în considerarea acestor argumente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat şi nu va acorda intimatei cheltuielile de judecată cu procedura în recurs, solicitate prin întâmpinarea la acesta deoarece partea, deşi îndreptăţită la obţinerea lor în temeiul art. 453 C. proc. civ., nu a făcut dovada existenţei şi întinderii acestora, astfel cum impun dispoziţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B., prin administrator S.C. C. S.A. împotriva hotărârii nr. 10 din 10 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.