Limits of revision for contradiction of judgments: prohibition of substantive legality review and enforcement via administrative invalidation decision contradicting res judicata

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Este reprezentat de cererea de revizuire a deciziei nr. 7/A/07.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă în dosar nr. x/2017, formulată de revizuenţii A. şi B.. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1672/A/27.05.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosar nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin aceeaşi decizie s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi s-a declinat competenţa soluţionării acesteia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce face obiectul prezentei cauze, revizuenţii au solicitat a se constata că hotărârea a cărei revizuire se solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri potrivnice pronunţate anterior de instanţe de acelaşi grad.

Revizuenţii au arătat că motivul de revizuire invocat se raportează la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care urmăreşte evitarea contrazicerilor nu doar între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi intre dispozitivul unei hotărâri şi considerentele alteia care a rezolvat un aspect litigios ce are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecaţii sau evitarea contrazicerilor între aşa numitele considerente decizorii ale hotărârilor.

S-a arătat că decizia, a cărei revizuire se solicită, este contradictorie cu dezlegările conţinute de decizia nr. 2873/A/1.07.2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sentinţa nr. 9408/29.11.2017 a Judecătoriei sect. 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia civ. nr. 2574/A/7.08.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub aspectul chestiunii litigioase referitoare la îndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina C.N.C.I., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 3050/18.04.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a de contencios administrativ şi fiscal.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 914/A/30.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de A. şi B. împotriva deciziei nr. 7/A/07.01.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii A. şi B., care au susţinut, în esenţă, următoarele aspecte de nelegalitate:

- Decizia atacată reţine o motivare nelegală în legătură cu aplicabilitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (6) C. civ., referitoare la regimul general al bunurilor şi la incidenţa legii noi în situaţia efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării acesteia în vigoare, ceea ce ar avea drept consecinţă aplicarea Legii nr. 165/2013 asupra raportului juridic dedus judecăţii.

- Referitor la aprecierea instanţei de revizuire, conform căreia "în considerentele deciziei atacate cu revizuire s-ar fi explicat motivul pentru care s-a constatat că "executarea obligaţiilor stabilite prin sentinţa civilă nr. 3050/18.04.2011 s-a realizat", astfel încât nu se poate reţine că ar fi fost nesocotită autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare şi anume, a deciziei civile nr. 2873/A/1.07.2016, definitivă, sentinţei civile nr. 9048/29.11.2017 şi deciziei civile nr. 2574/A/07.08.2018", s-a arătat că aceasta este lipsită de conţinut, în condiţiile în care prin hotărârea obiect al revizuirii singurul motiv pentru care instanţa a reţinut executarea obligaţiilor stabilite în titlul executoriu, a fost acela al emiterii deciziei de invalidare nr. 1304 la data de 5.06.2014.

În sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu era nevoie ca în decizia atacată cu revizuire să se facă referiri la opozabilitatea deciziei de invalidare nr. 1304/6.06.2014 faţă de recurenţi sau la calitatea de persoana îndreptăţită a autoarelor notificărilor, în condiţiile în care existau două hotărâri potrivnice anterioare, date de instanţe de acelaşi grad cu hotărârea revizuibilă.

Faţă de considerentele acestor hotărâri, atâta timp cât două instanţe anterioare au statuat cu autoritate de lucru judecat că debitoarea C.N.C.I. a "nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă", respectiv sentinţa civilă nr. 3050/18.04.2011, ce reprezintă titlul executoriu din executarea silită supusă judecăţii, s-a procedat, în mod nelegal, la analizarea cerinţelor de acordare a despăgubirilor. Aceasta întrucât instanţa care a pronunţat titlul executoriu a făcut această analiză, tranşând aspectul în mod definitiv şi irevocabil, aşa încât debitoarea "nu mai avea prerogativa de a stabili dacă să acorde sau nu despăgubirea" prin emiterea unei decizii de invalidare.

- Este greşită, de asemenea, aprecierea instanţei potrivit căreia nu ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat atunci când printr-o hotărâre se reţine ca fiind executată obligaţia stabilită în sarcina debitorului, în timp ce prin hotărâri anterioare s-a stabilit contrariul, cu motivarea că " situaţia de fapt şi normele incidente s-au modificat", având în vedere că de la pronunţarea hotărârilor anterioare şi până la pronunţarea hotărârii potrivnice, atacate cu revizuire, nu au intervenit astfel de modificări, care să permită o asemenea concluzie.

- Argumentul instanţei de revizuire, în sensul că "aspectele relative la executarea hotărârii de către C.N.C.I., adică la îndeplinirea obligaţiei de către debitor, sunt tranşate în acelaşi sens prin considerentele deciziei civile nr. 1672/A/27.05.2019, care soluţionează definitiv cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.." este nelegal, raportat la obiectul acelei cereri de revizuire, care nu are nicio legătură cu motivele pentru care s-a cerut revizuirea pe temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. în prezenta cauză.

- Referitor la concluzia inserată în finalul considerentelor hotărârii atacate, prin care s-a reţinut că se tinde, prin demersul promovat, la transformarea revizuirii, dintr-o cale extraordinară de atac, într-un apel deghizat, s-a arătat că are, de asemenea, caracter nelegal.

Aceasta întrucât, prin toate argumentele aduse în sprijinul cererii de revizuire, s-a făcut referire la modalitatea în care o chestiune litigioasă, privind executarea, de către C.N.C.I., a obligaţiei stabilite în titlul executoriu, prin emiterea deciziei de invalidare, a fost soluţionată de două instanţe anterioare, contrar sau potrivnic hotărârii atacate cu revizuire, situaţie care se circumscrie dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În sprijinul motivelor de recurs, revizuenţii au depus soluţia definitivă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă în dosarul nr. x/2017, respectiv dispozitivul deciziei nr. 1038/23.09.2020, prin care instanţa a dispus anularea deciziei de invalidare nr. x/31.03.2007 emisă de C.N.C.I. potrivit căreia s-a invalidat dispoziţia nr. x/2006 în baza căreia PMB a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru apartamentul nr. x - vândut în baza Legii nr. 112/1995 - situat în imobilul proprietatea recurenţilor.

Având în vedere anularea deciziei de invalidare, au solicitat a se constata, o dată în plus, că motivul în baza căruia a fost pronunţată hotărârea revizuibilă, care a reţinut că avusese loc o executare a obligaţiei, nu mai subzistă, astfel încât, cu atât mai mult, se impune admiterea recursului şi casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.

5. Procedura filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 09.06.2021 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 27.10.2021.

Prin punctul de vedere formulat la raportul de admisibilitate recurenţii au arătat că sunt de acord cu conţinutul actului procedural şi au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Prin acelaşi punct de vedere, recurenţii au reiterat situaţia de fapt ce a condus la formularea cererii de revizuire în raport de care s-a declarat prezenta cale extraordinară de atac.

6. Apărări formulate în cauză

Ulterior admiterii în principiu, la data de 13.09.2021, în afara termenului legal, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. La data de 27.09.2021, recurenţii au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat să se constate nelegalitate şi netemeinicia apărărilor formulate în cadrul actului procedural şi au solicitat admiterea recursului.

La data de 28.09.2021, recurenţii au depus note scrise prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti. La aceeaşi dată, apărătorul recurenţilor, avocat C., a depus cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, iar în subsidiar a solicitat judecata în lipsă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:

- Este corectă susţinerea recurentei conform căreia decizia atacată face o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 6 alin. (6) din C. civ. - cu privire la norma de drept incidentă regimului juridic al bunurilor sub aspect intertemporal - având în vedere cadrul judecăţii ce o învestise, care nu făcea posibilă o astfel de analiză şi tranşare a unor chestiuni de drept, fără pertinenţă raportat la limitele judecăţii.

Astfel, învestită cu o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, pe temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., prima instanţă avea de analizat dacă şi în ce măsură decizia a cărei anulare s-a solicitat (nr. 7/A/7.01.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă) încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare (decizia nr. 2873/1.07.2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sentinţa civilă nr. 9408/29.11.2017 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 2574/A/7.08.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă), sub aspectul actului normativ incident materiei litigioase (referitoare la executarea unei hotărâri judecătoreşti prin care s-au stabilit obligaţii în sarcina Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor - fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - în vederea emiterii unei decizii de despăgubire către persoanele îndreptăţite.

Or, fără să procedeze la o astfel de verificare şi să stabilească dacă existau în hotărârile anterioare statuări intrate în autoritate de lucru judecat cu privire la actul normativ în baza căruia se poate realiza valorificarea dreptului recunoscut la măsuri reparatorii, statuări care să fi fost ulterior contrazise prin decizia obiect al revizuirii, prima instanţă procedează la o analiză, sub aspectul legalităţii, al acestei din urmă hotărâri, arătând de ce este corectă aprecierea acesteia în legătură cu incidenţa Legii nr. 165/2013.

O astfel de verificare jurisprudenţială este însă una proprie controlului de legalitate ce se poate realiza în calea de atac a recursului, nefiind specifică şi nici posibilă în situaţia revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, unde instanţa nu poate stabili care dintre hotărârile pretins contradictorii au făcut o corectă aplicare a normei de drept, ci numai dacă a avut loc o nesocotire a autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea celei din urmă hotărâri.

- În acelaşi context, este eronată aprecierea instanţei de revizuire conform căreia în considerentele deciziei atacate "s-a explicat motivul pentru care s-a reţinut că executarea obligaţiilor stabilite prin sentinţa, care constituia titlu executoriu, s-a realizat" şi de aceea, nu ar putea fi reţinute susţinerile revizuenţilor în legătură cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat asupra acestui aspect (al îndeplinirii sau nu, a obligaţiilor derivând dintr-un titlu executoriu).

Astfel cum s-a arătat anterior, instanţa de revizuire nu avea de analizat legalitatea dezlegărilor date prin decizia nr. 7/A/2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III- a civilă în privinţa modalităţii de executare a sentinţei civile nr. 3050/18.04.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ci măsura în care statuările acesteia contraveneau dezlegărilor, sub acelaşi aspect, conţinute în alte două hotărâri anterioare (decizia nr. 2873/A/2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi decizia nr. 2574/A/2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă).

Or, aşa cum în mod corect au arătat recurenţii-revizuenţi, decizia atacată cu revizuire a reţinut că "CNCI a pus în executare obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. 3050/18.04.2011, căci a emis decizia de invalidare nr. 1304/5.06.2014", în condiţiile în care, cele două hotărâri anterioare stabiliseră contrariul (faptul că respectiva decizie de invalidare nu poate semnifica o executare a obligaţiilor, pentru a face întemeiată contestaţia la executare promovată de CNCI), iar aspectul dedus judecăţii pe calea revizuirii a fost tocmai această contrarietate la nivelul considerentelor (care a dus, în final, la soluţie opusă, în ultima contestaţie la executare, celor pronunţate în primele două procese).

Aprecierile instanţei de revizuire conform cărora considerentele deciziei nr. 7/A/2019 (obiect al revizuirii) nu ar fi unele decizorii - întrucât nu tranşează cu privire la opozabilitatea deciziei de invalidare nr. 1304/2014 sau cu privire la calitatea de beneficiar, persoană îndreptăţită din dosarul de despăgubire - şi ca atare, nu ar putea contrazice statuările din hotărârile anterioare, sunt eronate.

În realitate, considerentele determinante ale deciziei nr. 7/A/2019, care au justificat soluţia de admitere a contestaţiei la executare a CNCI, au constat tocmai în aprecierea că debitoarea-contestatore "a pus în executare obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. 3050/18.04.2011, căci a emis decizia de invalidare nr. 1304 la data de 5.06.2014".

Fără să fie vorba despre considerente decizorii, întrucât nu dau dezlegare unor aspecte litigioase deduse judecăţii pe cale incidentală, asemenea considerente au caracter decisiv, pronunţându-se asupra a ceea ce constituia cauza promovării contestaţiei la executare şi reprezentând sprijin necesar al soluţiei adoptate.

Prin urmare, astfel de considerente sunt înzestrate cu autoritate de lucru judecat, în sensul dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., aşa încât, raportat la această natură juridică, instanţa trebuia să nu le considere indiferente în adoptarea soluţiei, ci să verifice în ce măsură ele ar contraveni altor considerente de aceeaşi valoare din hotărârile anterioare invocate de către revizuenţi.

- În ce priveşte aprecierea instanţei de revizuire conform căreia, modificarea situaţiei de fapt şi a normelor de drept incidente poate constitui temei pentru inexistenţa situaţiei premisă a încălcării autorităţii de lucru judecat, deşi corectă, în principiu, ea nu este explicată raportat la datele speţei.

Astfel, decizia recurată nu arată de ce ar fi dată o situaţie de fapt diferită, în condiţiile în care, în aprecierea executării aceleiaşi obligaţii, decurgând din acelaşi titlu executoriu, toate instanţele s-au raportat la aceeaşi decizie de invalidare, căreia i-au recunoscut însă, efecte juridice diferite.

În continuare, în raport cu efectele astfel recunoscute, s-a apreciat diferit, respectiv, că executarea nu este finalizată sau dimpotrivă, că ea trebuie considerată îndeplinită.

- Este fondată şi critica recurenţilor în legătură cu aprecierea nelegală a instanţei de revizuire, potrivit căreia "aspectele relative la executarea hotărârii de către CNCI, adică la îndeplinirea obligaţiei de către debitor, sunt tranşate în acelaşi sens prin considerentele deciziei nr. 1672/A/27.05.2019, care soluţionează definitiv cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ..".

Astfel cum s-a arătat anterior, competenţa instanţei de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se limitează la a stabili dacă a fost nesocotită autoritatea de lucru judecat, cu efectul ei negativ sau pozitiv, situaţie în funcţie de care poate pronunţa una din soluţiile prevăzute de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. (anularea celei din urmă hotărâri, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare).

În speţă, contrar acestui cadru al judecăţii, care îi fixa limitele verificărilor jurisdicţionale, instanţa de revizuire procedează la o analiză a fondului raportului juridic arătând de ce, în opinia sa (validată şi prin trimitere la o altă decizie de revizuire, pronunţată pe un alt temei juridic), obligaţia stabilită în sarcina debitorului trebuie considerată îndeplinită şi drept urmare, ca având caracter legal ultima hotărâre pronunţată în cauză.

Or, astfel cum s-a menţionat deja, în privinţa acestei din urmă hotărâri, instanţa de revizuire nu era chemată să facă un control de legalitate sub aspectul modalităţii în care a tranşat fondul raportului litigios, ci doar din perspectiva respectării autorităţii de lucru judecat a celor tranşate jurisdicţional anterior.

- În acelaşi sens, este eronat considerentul deciziei atacate, conform căruia revizuenţii au tins, prin calea de atac promovată, la transformarea acesteia, dintr-o cale extraordinară de atac într-un "apel deghizat" întrucât, în realitate, această denaturare a regimului juridic al revizuirii a realizat-o însăşi instanţa învestită cu soluţionarea ei, prin verificările pe care le-a efectuat şi care au depăşit cadrul judecăţii.

În speţă, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri s-a fundamentat pe ipoteza dezlegării jurisdicţionale diferite, prin hotărâri definitive, a aceleiaşi chestiuni litigioase, legate de îndeplinirea unei obligaţii stabilite în sarcina Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor - fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - cu consecinţe asupra soluţiilor date în cele trei contestaţii la executare promovate, situaţie care se circumscrie dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ce s-au constituit în temei juridic al căii de atac.

În consecinţă, potrivit tuturor considerentelor expuse anterior, se va constata caracterul nelegal al deciziei atacate, cu incidenţa motivului prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. (câtă vreme se invocă nesocotirea regulilor judecăţii în revizuire, indicarea pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. s-a făcut eronat), în temeiul căruia recursul va fi admis, casată decizia atacată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La reluarea judecăţii, se va ţine seama de motivele invocate în justificarea cererii de revizuire şi de limitele judecăţii în această cale extraordinară de atac, astfel cum rezultă ele din dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. coroborate cu art. 513 alin. (4) C. proc. civ..civ., precum şi de dezlegările în drept ale prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenţii A., B., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C., împotriva deciziei nr. 914/A din 30 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă în contradictoriu cu intimaţii D., E., cu sediul în Bucureşti, Bv. Libertăţii nr. 20-22, parter-mezanin, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, Calea x.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 octombrie 2021.