Appeal against suspension of revision proceedings declared null for lack of statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin încheierea de şedinţă din 12 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de A. împotriva deciziei civile nr. 406 din 13 aprilie 2021, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A., arătând că preşedintele Curţii de Apel Timişoara a comunicat la data de 19 mai 2021 exemplarul de pe încheierea de şedinţă atacată fără a examina dacă acesta poartă semnătura magistraţilor şi a grefierului, conform dispoziţiilor art. 426 alin. (3) C. proc. civ. şi a celor ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015.

Totodată, a solicitat, în temeiul art. 2 din Ordonanţa nr. 27/2002, sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Investigaţii a Infracţiunilor din Justiţie, cu plângerea penală formulată împotriva preşedintelui Curţii de Apel Timişoara, magistraţilor şi grefierului menţionaţi în încheierea atacată în raport de care a solicitat începerea urmării penale, conform art. 305 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., şi trimiterea în judecată a acestora, în condiţiile art. 327 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi abuz în serviciu.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 31 mai 2021, sub nr. x/2021, şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 2.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că prezentul recurs este formulat în termen legal şi este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate.

În ceea ce priveşte criticile formulate, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că recurentul nu a invocat motive de nelegalitate cu privire la încheierea recurată, ci pretinse nereguli cu privire la procedura de comunicare a actului procedural menţionat prin care s-a dispus suspendarea judecăţii (lipsa semnăturii judecătorilor şi a grefierului de pe exemplarul ce i-a fost comunicat), aspect de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 08 iulie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către recurent, pentru formularea unui punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a stabilit termen de judecată la data de 26 octombrie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac exercitate în cauză.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la data de 26 iulie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarului de recurs, iar acesta nu a depus punct de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte cererea recurentului-revizuent de sesizare a organelor de urmărire penală, se reţine că prezenta instanţă este una civilă, iar, în ipoteza în care partea are suspiciuni cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, aceasta este îndreptăţită să se adreseze organelor competente şi să facă demersurile pe care le consideră necesare în acest sens.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală din acelaşi Cod, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc efectiv.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Prin prisma considerentelor de ordin teoretic expuse, Înalta Curte reţine că recurentul a invocat pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de şedinţă ce i-a fost comunicat (lipsa semnăturii magistraţilor şi a grefierului), aspecte procedurale ulterioare pronunţării acesteia, fără a indica în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii recurate şi nici nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi Cod, va constata nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 12 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 12 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2021.