Appeal against decision rejecting correction of hearing minutes held inadmissible as double appeal.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, First Civil Section, dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the intervenient, acting through its guardian, against the civil decision no. 127 R of 28 May 2020 of the Cluj Court of Appeal, which had previously dismissed as inadmissible the intervenient's appeal against the Cluj Tribunal's interim order no. 413 A/CC of 20 December 2019; the latter order had rejected as time-barred the request to correct material errors in four earlier hearing minutes of the same case and had partially granted the request concerning the adjournment minute of 25 October 2019. The High Court ruled that the challenged decision, having been pronounced in the resolution of a prior appeal, was a final judgment under Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code and could not be further challenged by a new appeal, per the per a contrario interpretation of Article 483(1) of the Civil Procedure Code; the right to exercise a remedy is unique and exhausted by its use, in line with Article 460(1) of the Civil Procedure Code. The Court also declined to accept the intervenient's expression of intent to waive the appeal, as neither the party nor a specially authorized representative appeared, and no authentic document was filed, contrary to Article 464(2) of the Civil Procedure Code. No further remedy is available.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 179 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against decision rejecting correction of hearing minutes held inadmissible as double appeal: 127 R of 28 May 2020 of the Cluj Court of Appeal, which had previously dismissed as inadmissible the intervenient's appeal against the Cluj Tribunal's interim order no. 413 A/CC of 20 December 2019; the latter order had rejected as time-barred the request to correct material errors in four earlier hearing minutes of the same case and had partially granted the request concerning the adjournment minute of 25 October 2019. The High Court ruled that the challenged decision, having been pronounced in the resolution of a prior appeal, was a final judgment under Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code and could not be further challenged by a new appeal, per the per a contrario interpretation of Article 483(1) of the Civil Procedure Code; the right to exercise a remedy is unique and exhausted by its use, in line with Article 460(1) of the Civil Procedure Code. The Court also declined to accept the intervenient's expression of intent to waive the appeal, as neither the party nor a specially authorized representative appeared, and no authentic document was filed, contrary to Article 464(2) of the Civil Procedure Code. No further remedy is available.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible.
Used to dismiss the appeal by filter procedure without examining its merits.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 03 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, sub nr. 13440/21 l/2017/a2, petenta A., prin tutore B., a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierile de şedinţă din 7 februarie 2019, 23 mai 2019, 03 februarie 2018 şi 12 septembrie 2019, precum şi în încheierea de amânare a pronunţării din 25 octombrie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2017.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj
Prin încheierea civilă nr. 413 A/CC din 20 decembrie 2019, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins ca tardivă cererea formulată de A., prin tutore B., de îndreptare a erorii materiale a încheierilor de sedinţă din data de 07.02.2019, 23.05.2019, 03.02.2018,12.09.2019, pronunţate în dosarul nr. x/2017; a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 25.10.2019, în sensul menţionării unor completări la alin. (17) al încheierii menţionate referitoare la dezbaterile din şedinţa publică.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj
Prin decizia civilă nr. 127 R din 28 mai 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A., prin tutore B., împotriva încheierii civile nr. 413 A/CC din 20 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017; a dispus amendarea tutorelui B. cu suma de 100 RON, pentru exercitarea căii de atac cu rea-credinţă.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs intervenienta A., prin tutore B..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 09 octombrie 2020, sub nr. x/2017/a2, fiind repartizat aleatoriu spre soluţionare completului filtru nr. 2.
Recurenta-intervenientă a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, a arătat că instanţele au încălcat regulile de procedură în sensul în care nu au respectat legea şi nu au analizat susţinerile recurentei sau le-au consemnat în mod eronat, fapt ce determină nulitatea actelor de procedură prin prisma dispoziţilor art. 174 alin. (2), art. 178 alin. (1), art. 179 alin. (3) C. proc. civ. în contextul aspectelor arătate pe larg ce ţin de situaţia de fapt şi judecata realizată în etapele procesuale anterioare.
5. Procedura de filtru
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a reţinut că decizia atacată este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului.
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport.
Recurenta-intervenientă, prin tutore, a depus punct de vedere la raport, prin care a reiterat aspecte ce ţin de istoricul litigiului, susţinând printre altele că înţelege să renunţe la judecata recursului declarat.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluţia din 14 septembrie 2021, completul de filtru a fixat termen de judecată la data de 26 octombrie 2021, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de intervenienta A., prin tutore B., împotriva deciziei civile nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului."
Potrivit dispoziţiilor art. 634 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii."
Dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:
"O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac."
În litigiul supus analizei, decizia civilă nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea recursului declarat de intervenienta A. împotriva încheierii civile nr. 413 A/CC din 20 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale precitate, rezultă că împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, respectiv cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.
În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.
Cum hotărârea atacată a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs (respins ca inadmisibil, în considerarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) teza I din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012), aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui nou alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunţată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de intervenienta A. împotriva încheierii civile nr. 413 A/CC din 20 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A., prin tutore B., împotriva deciziei civile nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Se impune precizarea că, deşi recurenta s-a exprimat în cuprinsul punctului de vedere la raportul asupra admisibilităţii căii de atac că renunţă la judecarea recursului, Înalta Curte nu a putut da curs acestei manifestări de voinţă a recurentei, având în vedere că aceasta nu s-a prezentat personal sau prin mandatar cu procură specială pentru a se putea verifica în mod nemijlocit consimţământul acesteia în sensul actului procedural de dispoziţie şi nici nu a depus la dosar vreun înscris autentic din care să reiasă consimţământul său pentru renunţarea la judecarea recursului, potrivit celor prevăzute de art. 464 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A., prin tutore B., împotriva deciziei civile nr. 127 R din 28 mai 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2021.