Negative conflict of jurisdiction over consumer credit claims: precedence of consumer's domicile competence and prohibition of ex officio territorial declination

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

1.1 prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, secţia civilă, la data de 04 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., în calitate de succesoare în drepturi a creditoarei C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constatate caracterul abuziv al modalităţii de rambursare a creditului raportat la graficul de rambursare şi, în consecinţă, emiterea unui nou grafic de rambursare reechilibrat, constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la pct. 4.1 teza I şi eliminarea acesteia din contract, cu consecinţa restituirii sumei încasate şi a dobânzii legale aferente, constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la pct. 4.1 teza II şi eliminarea acesteia din contract, cu consecinţa restituirii sumei încasate si a dobânzii legale aferente, constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 4.2, 4.3, 12.7, eliminarea acestora şi restituirea eventualelor sume.

Prin încheierea civilă nr. 624 C. civ. din 23 ianuarie 2020, Judecătoria Cluj Napoca, secţia civilă, a admis, în parte, cererea de reexaminare împotriva modalităţii de stabilire a taxei judiciare, formulată de reclamantul A., şi, în consecinţă, a stabilit acţiunea civilă înregistrată sub nr. x/2019 este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, urmând a înlătura obligaţia reclamanţilor de a plăti, pentru soluţionarea dosarului, taxa judiciară de timbru stabilită prin rezoluţia din data de 10.12.2019, în privinţa capetelor de cerere privind emiterea unui nou grafic de rambursare, capătului de cerere având ca obiect obligarea băncii la restituirea sumei de 38.475 RON, reprezentând comision de administrare lunară şi capătului de cerere privind restituirea sumei de 7.140 RON, reprezentând dobândă penalizatoare încasată de pârâtă; a respins cererea de reexaminare a taxei de timbru, stabilită în sarcina petentului pentru petitul privind îngheţarea cursului valutar, urmând ca petentul să achite pentru acest capăt de cerere suma de 1.173,75 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Prin încheierea civilă nr. 1509 din 20 februarie 2020, Judecătoria Cluj Napoca, secţia I civilă, a anulat parţial cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., respectiv petitul prin care s-a solicitat îngheţarea cursului valutar, instanţa rămânând învestită doar cu celelalte petite.

1.2 La data de 10 august 2020, pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, secţia civilă, la data de 10 august 2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., având acelaşi conţinut cu cea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul aceleiaşi instanţe.

Prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat, în baza art. 204 C. proc. civ., introducerea în cauză în calitate de pârâtă şi a creditoarei cesionare D.., arătând că odată cu întâmpinarea formulată de pârâta B. S.A. a luat cunoştinţă de existenţa cesiunii de creanţă în condiţiile în care nu i-a fost comunicat anterior contractul de cesiune pentru opozabilitate şi faţă de debitor.

Prin sentinţa civilă fără număr din 05 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj Napoca, secţia civilă, a admis excepţia conexităţii cauzei cu dosarul nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 365 din 27 ianuarie 2021, Judecătoria Cluj Napoca, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A., invocată de către aceasta; a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportându-se la prevederile art. 107, art. 113 şi art. 116 C. proc. civ., instanţa a reţinut că reclamantul, cu rea-credinţă, a menţionat în calitate de pârâtă B. S.A., doar cu scopul de a atrage o competenţă a instanţelor pe care a considerat-o ca fiindu-i favorabilă având în vedere că executarea sa silită a început în 2012, creditul fiind declarat scadent anticipat ca urmare a neachitării ratelor.

Totodată, reclamantul a afirmat, cu rea-credinţă, contrar evidenţelor depuse de către D. cu privire la încunoştinţarea acestuia despre cesiunea intervenită, că a luat cunoştinţă despre această modificare doar din cadrul întâmpinării formulate de către B., în condiţiile în care în luna mai 2016, cu mult anterior operării fuziunii dintre C. S.A. şi B. S.A., contractul a fost cesionat pârâtei D. S.A., aşa încât contractul său de credit nu a intrat niciodată în patrimoniul B. S.A., ci în cel al pârâtei D. S.A.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 4794 din 13 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării; a suspendat din oficiu judecata cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în anul 2012 când a început executarea silită creditorul era C. S.A., iar notificarea cesiunii de creanţă nu a ajuns la cunoştinţa reclamantului, motivul nelivrării şi restituirii notificării fiind acela că nu a fost găsit nimeni la adresă pentru a semna.

Raportându-se la dispoziţiile art. 124 C. proc. civ., a arătat că Judecătoria Cluj Napoca este instanţa competentă a soluţiona cererea principală, atât timp cât a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. S.A., deşi reprezenta o chestiune de apreciere şi interpretare a probelor, în condiţiile în care reclamantul a solicitat inclusiv restituirea sumelor percepute, în urma constatării caracterului abuziv al clauzelor, caz în care, calitate procesuală pasivă are atât banca, pentru sumele percepute anterior cesiunii, cât şi cesionarul, prin cesiune transferându-se doar drepturile pe care cedentul le are în legatura cu creanţa cedată.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reţine că Judecătoria Cluj Napoca şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor legale care reglementează instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Astfel, Judecătoria Cluj Napoca a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 113 pct. 8 şi a celor ale art. 116 C. proc. civ., apreciind că instanţa competentă este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul consumatorului (reclamantul A.), în timp ce Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a apreciat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi calitatea părţilor în litigiu, în aplicarea dispoziţiilor art. 124 C. proc. civ., instanţa competentă este cea care a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. S.A.

Prin cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., în calitate de succesoare în drepturi a creditoarei C., şi D.., în calitate de cesionar, ca instanţa să constatate caracterul abuziv al modalităţii de rambursare a creditului raportat la graficul de rambursare, a caracterului abuziv al unor clauze contractuale şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor atacate, împreună cu dobânda legală aferentă, la modificarea contractului şi emiterea unui nou grafic de rambursare.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura", precum şi cele ale alin. (3) al aceluiaşi articol, care stipulează că:

"În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată".

Fiind vorba de o competenţă teritorială, prezintă interes norma de drept comun consacrată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, precum şi norma de competenţă alternativă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, faţă de obiectul şi calitatea părţilor în litigiu, potrivit căruia în privinţa cererilor având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, competenţa aparţine instanţei domiciliului consumatorului.

Normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de cauze privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot dispune, cu excepţia celor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

Relativ la cauza de faţă, se observă, mai întâi, că în circumstanţele în care pricina la primul termen de judecată din 07 octombrie 2020, la care părţile au fost legal citate, după parcurgerea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, având nevoie de lămuriri pentru stabilirea competenţei în contextul invocării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a B. S.A., instanţa iniţial sesizată a acordat termen, în acest scop, la data de 13 ianuarie 2020, când a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, în condiţiile în care normele de competenţă aplicabile în cauză sunt de ordine privată, în cauză fiind dedus judecăţii litigiu privitor la drepturi de care părţile pot dispune.

Alegerea reclamantului între instanţele deopotrivă competente, potrivit textelor de lege menţionate, manifestată prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Cluj Napoca în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei B. S.A., nu poate fi înlăturată de către instanţă, raportat la caracterul de ordine privată al normelor de competenţă teritorială incidente, astfel încât, opţiunea reclamantului prin depunerea cererii la oricare dintre instanţele deopotrivă competente, determină în mod definitiv fixarea competenţei în favoarea acelei instanţe.

În plus, având în vedere referirea Judecătoria Cluj-Napoca la formularea cu rea-credinţă de către reclamant a cererii de chemare în judecată şi împotriva B. S.A., se apreciază că această instanţă a avut în vedere ipoteza de la art. 112 alin. (2) din C. proc. civ., chiar dacă nu s-a raportat în mod explicit la această normă prevede astfel:

"(2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Aşa fiind, rezultă că şi în ipoteza chemării în judecată a unui pârât fictiv necompetenţa teritorială nu poate fi invocată de instanţă din oficiu, ci numai de oricare dintre pârâţii chemaţi în judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj Napoca, secţia civilă, este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2021.