Revision for contradictory judgments dismissed as time-barred; jurisdiction for excess beyond claims referred to appellate court

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 07 octombrie 2019 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Primăria Oraşului Nădlac, prin primar, şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri privind coeficientul de actualizare a valorii leului, de la data de 13 iunie 2016, când i s-a comunicat decizia de validare parţială, şi până la data legalizării, respectiv 10 iuli 2019; de asemenea, a solicitat şi dobânda aferentă perioadei menţionate anterior.

Prin sentinţa civilă nr. 641 din 07 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Arad.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad

Prin sentinţa civilă nr. 230 din 22 septembrie 2020, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a respins contestaţia exercitată de petentul A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, contestaţia exercitată de petentul A. împotriva intimatei Comisia Naţională pentru Compensare a Imobilelor; a obligat intimata Comisia Naţională pentru Compensare a Imobilelor să actualizeze punctele stabilite în favoarea contestatorului prin decizia de validare parţială nr. 8219/14.04.2016 şi decizia de compensare nr. x/23.08.2019, actualizare ce urmează a se realiza pentru intervalul 13.06.2016 - 10.07.2019; a respins celelalte cereri formulate împotriva intimatei Comisia Naţională pentru Compensare a Imobilelor.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia civilă nr. 19 din 09 februarie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelurile declarate de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 230 din 22 septembrie 2020 a Tribunalului Arad.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 19 din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat o cale de atac intitulată de titular "recurs", care, în raport de motivele invocate în cuprinsul ei, în temeiul art. 152 din C. proc. civ., în şedinţa publică de azi, a fost calificată ca fiind o cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată la data de 24 mai 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare completului filtru nr. 2.

În motivarea cererii de revizuire, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu referire la istoricul litigiului dedus judecăţii, expus pe larg în cererea de revizuire, revizuentul A. a arătat că, faţă de soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara prin decizia atacată, cererea respinsă de către Primăria Oraşului Nădlac a vizat despăgubirile care nu au fost solicitate în litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 23 din 10 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016.

Astfel, invocând incidenţa art. 56 şi art. 461 C. proc. civ., a solicitat acordarea despăgubirilor pentru suprafaţa de teren de 660 mp din cea totală de 900 mp, pentru perioada 13 iunie 2016-10 iulie 2019.

Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a arătat că, prin decizia atacată, menţinând soluţia primei instanţe, Curtea de Apel Timişoara nu a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Oraşului Nădlac, în raport de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 36 din acelaşi Cod.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea prezentei cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele considerente:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac de retractare, competenţa de soluţionare a acesteia revine, de regulă, instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, principiu consacrat în primul alineat al art. 510 C. proc. civ., acesta stabilind că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Excepţia de la această regulă este instituită de alin. (2) al aceluiaşi articol care reglementează ipoteza cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., motiv care vizează existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, când competenţa aparţine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Cum obiectul cererii de revizuire îl reprezintă decizia civilă nr. 19 din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) pct. 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", în ceea ce priveşte instanţa competentă material devin relevante dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, şi anume Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Drept urmare, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 19 din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în favoarea acestei instanţe.

Examinând excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Dispoziţiile art. 511 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (…) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Termenul de o lună de exercitare a revizuirii este un termen legal imperativ, astfel încât neexercitarea acestei căi de atac înăuntrul acestui termen se sancţionează cu decăderea, partea interesată nemaiputând folosi calea de atac, sens în care art. 185 C. proc. civ. dispune că în situaţia în care un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Totodată, se reţine că potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenele procedurale stabilite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acelei luni.

În speţă, Înalta Curte constată că ultima hotărâre, respectiv decizia civilă nr. 19 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a rămas definitivă la data de 09 februarie 2021, data pronunţării acesteia, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât, termenul de o lună, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 12 martie 2021.

Cererea de revizuire a fost formulată la data de 11 mai 2021 (data înregistrării la Curtea de Apel Timişoara), aşadar, după împlinirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, se constată, pe de o parte, că cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost formulată peste termenul legal, iar pe de altă parte, revizuentul nu a invocat şi dovedit vreun motiv temeinic justificat care să fi cauzat întârzierea, prin formularea unei cereri de repunere în termen.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 19 din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, formulată de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac asupra soluţiei privind declinarea competenţei.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2021.