Appeal against revision ruling on payments to homeowners’ association held inadmissible for lack of recourse.

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de recurs

Prin decizia nr. 256 din 15 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 735 din 18 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2. Recursul

Împotriva deciziei nr. 256 din 15 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs revizuentul A., la 14 iulie 2020.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 483-502 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţele de judecată nu au soluţionat excepţiile pe care le-a invocat, cererea de completare a dispozitivului, adresată Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, şi cererea de apel.

A menţionat, de asemenea, recurentul că instanţele anterioare s-au pronunţat asupra a ceea ce nu a cerut, încălcându-i dreptul de acces la justiţie.

La 10 februarie 2021, recurentul a depus completări ale motivelor de recurs prin care a invocat aceleaşi aspecte ca în memoriul de recurs.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 februarie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

4. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că cererea de recurs nu este admisibilă, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. a)-j) coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 şi art. 513 alin. (5) C. proc. civ., întrucât prin decizia atacată a fost soluţionată o cerere de revizuire a unei hotărâri pronunţate în recurs, cu caracter definitiv.

Prin rezoluţia din 13 septembrie 2021, s-a stabilit termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului, la 21 octombrie 2021.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. a)-j) coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 şi art. 513 alin. (5) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia a rămas cu prioritate în pronunţare, conform art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, constatând următoarele:

Obiectul cererii de recurs îl constituie decizia nr. 256 din 15 iunie 2021, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 735 din 18 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin această decizie, curtea a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru cazurile de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1,2,5,6, pentru a fi admisibilă, cererea de revizuire trebuie să aibă ca obiect o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care să evoce fondul cauzei, or, decizia ce face obiectul cererii de revizuire este o hotărâre a instanţei de recurs, prin care cererea de recurs, respectiv cea de îndreptare, lămurire şi completare au fost respinse ca inadmisibile. Cât priveşte restul motivelor de revizuire, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 3,4,7-11 C. proc. civ., a constatat că în cuprinsul cererii de revizuire nu au putut fi identificate motive care să poate fi circumscrise acestor cazuri de revizuire.

Prin decizia nr. 735 din 18 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 2664 din 26 iulie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, precum şi cererea de îndreptare, completare şi lămurire a acestei decizii, reţinându-se, pe de o parte, incidenţa dispoziţiilor art. 457 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. c) şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar pe de altă parte, aplicabilitatea prevederilor art. 446 din acelaşi cod.

Înalta Curte constată, potrivit aspectelor reţinute în decizia nr. 735 din 18 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, că litigiul în care a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii izvorăşte dintr-un proces ce a avut ca obiect obligaţii de plată decurgând din raporturile juridice stabilite între asociaţiile de proprietari şi proprietarii spaţiilor cu destinaţia de locuinţă sau cu altă destinaţie dintr-un condominiu, care, prin art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., au fost atribuite, spre competentă soluţionare, în primă instanţă, judecătoriilor.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Rezultă astfel, că pentru această categorie de litigii, legiuitorul a instituit două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Faţă de conţinutul dispoziţiilor legale evocate şi de natura litigiului de fond dedus judecăţii, Înalta Curte constată că decizia nr. 2664 din 26 iulie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de recurs, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum a stabilit şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin decizia nr. 256 din 15 iunie 2021.

Or, potrivit prevederilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Cum decizia nr. 2664 din 26 iulie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de recurs, atunci şi decizia nr. 256 din 15 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin care a fost soluţionată cererea de revizuire îndreptată împotriva acesteia nu are decshisă calea de atac a recursului, fiind, de asemenea o hotărâre cu caracter definitiv.

În acest context, se impun a fi menţionate şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căii de atac, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că exercitarea căilor de atac se realizează în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 256 din 15 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 256 din 15 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2021.