Conflict of jurisdiction in enforcement objection resolved by assigning competence to the court that authorized execution

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Contestaţia la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 26 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 346/2020 de Biroul Executorului Judecătoresc B., în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 521/2015 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 941/2015 a Curţii de Apel Timişoara, a somaţiei din 05.11.2020 privind informarea asupra declanşări urmăririi silite, a încheierii nr. 2 din 18.09.2020 privind stabilirea cuantumului urmărit, reprezentând dobândă, a încheierii nr. 3 din 18.09.2020 privind stabilirea cheltuielilor de executare, a încheierii de încuviinţare a executării silite din 20.02.2020, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2020, precum şi împotriva tuturor actelor de executare anterioare şi subsecvente, solicitând încetarea executării silite.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2602 din 25 martie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, a constatat că, art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., care constituie norma de competenţă teritorială în ipoteza pluralităţii de părţi în contradictoriu cu care se solicită valorificarea unui drept, sau protejarea unui interes ori a unei situaţii de fapt, stipulează că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, iar alegerea dintre instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

Transpunând aceste norme de competenţă în materia executării silite, instanţa a reţinut că poate fi instanţă de executare instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul sau sediul oricărui debitor obligat prin titlul executoriu, iar determinarea acestei instanţe se realizează în funcţie de modalitatea în care organul de executare, la solicitarea creditorului, înţelege să îşi exercite dreptul de opţiune în raport de instanţele deopotrivă competente, prin înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite pe rolul uneia dintre aceste instanţe.

Instanţa a constatat că normele speciale ale art. 127 alin. (2) C. proc. civ. prevalează asupra normelor legale menţionate şi că acestea prevăd că, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că executarea silită, obiect al contestaţiei la executare, a fost demarată la cererea intimatului-creditor A., judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor şi Ministerul Justiţiei, obligaţi prin titlul executoriu la plata daunelor interese sub forma dobânzii legale pentru sumele datorate şi neexecutate din mai multe sentinţe civile.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., sub nr. x/2020, care a solicitat, Judecătoriei Oradea şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, încuviinţarea executării silite împotriva tuturor debitorilor, prima instanţă sesizată şi care a dispus încuviinţarea executării fiind Judecătoria Oradea (prin încheierea nr. 904 din 14.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020).

De asemenea, a reţinut instanţa că împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 346/2020 al BEJ B. au formulat contestaţii la executare şi ceilalţi doi debitori obligaţi prin titlul executoriu, respectiv Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, acestea fiind înregistrate pe rolul Judecătoriei Arad, sub nr. x/2020 şi nr. y/2020, cele două dosare fiind apoi conexate.

Totodată, instanţa a observat că în prezenta contestaţie, contestatorul a formulat critici care privesc executarea silită însăşi (prescripţia executării silite, caracterul neexigibil al creanţei, divizibilitatea obligaţiei de plată între debitori) şi acte de executare C. proc. civ. efecte şi în privinţa celorlalţi debitori (încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare), motiv pentru care a apreciat că soluţionarea cauzei se impune a se realiza şi în contradictoriu cu aceştia, în mod unitar, pentru evitarea pronunţării unor soluţii contradictorii.

Faţă de dispoziţiile legale evocate şi de particularitatea situaţiei de fapt, în care procedura de executare silită a fost demarată simultan şi unitar împotriva tuturor debitorilor obligaţi prin titlul executoriu, iar contestaţiile formulate de doi dintre debitori au fost anterior înregistrate şi conexate pe rolul Judecătoriei Arad, ţinând seama şi de principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

3. Hotărârea Judecătoriei Arad

Prin sentinţa civilă nr. 2557 din 27 mai 2021, Judecătoria Arad a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Judecătoria Arad a reţinut că sediul debitorului contestator este în Bucureşti, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă la care contestatorul a introdus contestaţia la executare şi care a încuviinţat executarea silită prin încheierea din 20.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Totodată, a constatat că executarea silită a fost încuviinţată şi de Judecătoria Oradea prin încheierea nr. 904/14.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, executorul judecătoresc sesizând, concomitent, ambele instanţe.

Ca atare, a apreciat că petentul nu a optat prin nicio cerere în favoarea Judecătoriei Arad, pentru a fi incident art. 112 alin. (1) coroborat cu art. 116 C. proc. civ., reţinut în sentinţa nr. 2602/25.03.2021 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, prin care s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii, instanţele învestite de creditor fiind Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti.

Or, în situaţia în care s-ar pune în discuţie eventuala competenţă teritorială a Judecătoriei Oradea în încuviinţarea executării silite, a considerat că ar rămâne valabilă încuviinţarea pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul unuia dintre debitorii executaţi silit coroborat cu împrejurarea că intimatul creditor nu îşi desfăşoară activitatea la această instanţă.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Arad a apreciat că, în situaţia cererii introduse împotriva unui judecător, textul oferă reclamantului posibilitatea de a "sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă", alegerea aparţinând însă reclamantului.

Or, contestatorul a înţeles să sesizeze Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, iar nu Judecătoria Arad.

Deşi pe rolul Judecătoriei Arad mai există două dosare privind aceiaşi executare silită, formulate de alţi debitori executaţi silit, eventuala analizare a cauzelor în mod unitar, şi în contradictoriu cu aceşti debitori, poate justifica o conexare a cauzelor, conform art. 139 C. proc. civ. sau o suspendare a judecăţii, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din cod.

Reţinând că sediul contestatorului este în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi că nu există o sesizare din partea executorului judecătoresc (pentru creditor) sau o opţiune din partea petentului pentru Judecătoria Arad, că acesta a sesizat Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi că eventuala legătură cu cauzele aflate pe rolul Judecătoriei Arad poate pune în discuţie o eventuală conexare a acestora sau o suspendare a judecăţii, în baza art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1), art. 112 alin. (1) teza I, art. 116, art. 127 alin. (2), art. 139 şi art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a apreciat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 346/2020 de Biroul Executorului Judecătoresc B., în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 521/2015 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 941/2015 a Curţii de Apel Timişoara, a somaţiei din 05.11.2020 privind informarea asupra declanşări urmăririi silite, a încheierii nr. 2 din 18.09.2020 privind stabilirea cuantumului urmărit, reprezentând dobândă, a încheierii nr. 3 din 18.09.2020 privind stabilirea cheltuielilor de executare, a încheierii de încuviinţare a executării silite din 20.02.2020, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2020, precum şi împotriva tuturor actelor de executare anterioare şi subsecvente.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Instanţa de executare este definită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Prin alin. (3) al aceluiaşi articol s-a atribuit în competenţa instanţei de executare soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Înalta Curte constată că petentul Ministerul Justiţiei a sesizat Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu soluţionarea contestaţiei la executare, această instanţă fiind cea în circumscripţia căreia îşi are sediul, dar şi cea care a pronunţat încheierea din 20 februarie 2020, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată cererea creditorului A. privind executarea silită a debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, în baza titlurilor executorii pentru care, în dosarul de executare nr. 346/2020 al Biroul Executorului Judecătoresc B., a fost declanşată procedura executării silite.

În acest context, Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de conducere al instanţei supreme, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este una dintre instanţele care au încuviinţat executarea silită împotriva debitorului Ministerul Justiţiei.

Deşi în procedura executării silite pendinte s-a pronunţat anterior o încheiere prin care a fost încuviinţată executarea silită în acelaşi dosar execuţional şi în baza aceloraşi titluri executorii - încheierea nr. 904 din 14 februarie 2020 a Judecătoriei Oradea (dosar nr. x/2020) - acest aspect nu este de natură să atragă competenţa acestei instanţe în soluţionarea cauzei.

Aceasta întrucât Judecătoria Oradea nu face parte dintre instanţele aflate în conflict negativ de competenţă, care să îşi fi declinat reciproc competenţa în cauză, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., incidentul procedural intervenind, în fapt, între Judecătoria Arad şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aceasta din urmă fiind şi instanţa care a pronunţat încheierea privind încuviinţarea executării silite.

În prezenta cauză, competenţa urmează a fi stabilită prin raportare la dispoziţiile imperative ale art. 651 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi la statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de unificare a practicii judiciare, respectiv în favoarea instanţei de executare care, în speţă, este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2021.