Cassation appeal annulled for failure to articulate specific grounds of illegality challenging a suspension order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Sec. I Civil) annulled the appeal declared by the plaintiff against a Court of Appeal decision, effectively allowing the lower court’s interlocutory order to suspend the proceedings to stand. The dispute arose from the Court of Appeal’s suspension of a civil case because the legally cited parties failed to appear at the hearing and did not request a default judgment; the appellant challenged this via a cassation appeal, arguing a violation of the right to a fair trial due to her lawyers’ failure to appear and requesting a review of judicial competence and the legality of public acts. The court determined that the appeal was null and void because the appellant failed to formulate specific grounds of illegality targeting the suspension order as required by the limited list of cassation grounds in Article 488 of the Civil Procedure Code, instead presenting general grievances about the case’s resolution; consequently, under Articles 486(3), 489(2), and 493(5) of the Civil Procedure Code, the Court found no grounds of public order to be raised ex officio and ordered the annulment of the appeal, which is not subject to further review.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) din C. proc. civ; Cassation appeal annulled for failure to articulate specific grounds of illegality challenging a suspension order: I Civil) annulled the appeal declared by the plaintiff against a Court of Appeal decision, effectively allowing the lower court’s interlocutory order to suspend the proceedings to stand. The dispute arose from the Court of Appeal’s suspension of a civil case because the legally cited parties failed to appear at the hearing and did not request a default judgment; the appellant challenged this via a cassation appeal, arguing a violation of the right to a fair trial due to her lawyers’ failure to appear and requesting a review of judicial competence and the legality of public acts. The court determined that the appeal was null and void because the appellant failed to formulate specific grounds of illegality targeting the suspension order as required by the limited list of cassation grounds in Article 488 of the Civil Procedure Code, instead presenting general grievances about the case’s resolution; consequently, under Articles 486(3), 489(2), and 493(5) of the Civil Procedure Code, the Court found no grounds of public order to be raised ex officio and ordered the annulment of the appeal, which is not subject to further review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the main procedural basis for the annulment of the appeal and governs the non-appealable nature of the decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 19 februarie 2021, reclamanta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 24 februarie 2021 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.
În cuprinsul cererii de recurs, neîncadrată în drept, recurenta a învederat că "avocatele desemnate, prin neprezentare, au tergiversat procesul", fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu a beneficiat de apărare în mod real, iar dosarul trebuia soluţionat într-un termen rezonabil, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţie.
În continuare, recurenta a prezentat aspecte cu privire la situaţia de fapt a litigiului, solicitând admiterea recursului, anularea încheierii şi trimiterea cauzei, pe cale administrativă, organelor competente să cerceteze şi să soluţioneze faptele şi persoanele vizate care au semnat acte publice emise abuziv cu încălcarea legii, respectiv a susţinut că, potrivit art. 248 C. proc. civ., instanţa trebuia să îşi verifice competenţa.
Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor în perioada 08-10 martie 2021, potrivit dovezilor de înmânare aflate la filele x.
La data de 1 aprilie 2021, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La data de 2 aprilie 2021, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât motivele invocate de recurentă nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta neformulând critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată care să conducă la anularea acesteia.
La 15 aprilie 2021, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât motivele invocate de recurentă nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta neformulând critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată care să conducă la anularea acesteia.
La 15 aprilie 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinările depuse de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
La 4 mai 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinarea depusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate, recursul este declarat în termenul legal, nu este legal timbrat şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ.
Totodată, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului, precum şi cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurenta-reclamantă în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 06 august 2021, respectiv la 09 august 2021.
La data de 13 august 2021, recurenta a depus punct de vedere la raport, însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, având în vedere că prin încheierea din 6 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul asociat, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de recurentă împotriva modului de stabilire a taxei judciare de timbru.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimaţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În cauză, prin încheierea de şedinţă din 09 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât, din verificările dosarului, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar părţile, legal citate, nu s-au prezentat în cauză.
Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, ci doar a prezentat nemulţumiri cu privire la modul de soluţionare a dosarului.
Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că la strigarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că recurenta nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2021.