Inadmissibility of cassation against final decision on revision request due to lack of appealability of judgments pronounced in appeal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal's decision to annul the revision request for lack of payment of judicial fees intact. The dispute concerned a revision petition against a final appeal-level decision resolving a boundary and property identification case based on cadastral records, where the appellant argued the lower court failed to forward the petition to the competent court under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure and improperly denied a time extension for tax payment. The court held that because the underlying judgment was issued in an appeal proceeding and is therefore final, the resulting revision decision is also final and not subject to cassation appeal pursuant to Articles 513(5)-(6) and 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure; consequently, the appeal was barred by the principle of the legality of appeal means under Article 457, as the challenged decision did not fall within the category of judgments admissible to cassation under Article 483(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 510 alin. (3) din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 560 din C. civ, art. 878 din C. civ; Inadmissibility of cassation against final decision on revision request due to lack of appealability of judgments pronounced in appeal proceedings: The dispute concerned a revision petition against a final appeal-level decision resolving a boundary and property identification case based on cadastral records, where the appellant argued the lower court failed to forward the petition to the competent court under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure and improperly denied a time extension for tax payment. The court held that because the underlying judgment was issued in an appeal proceeding and is therefore final, the resulting revision decision is also final and not subject to cassation appeal pursuant to Articles 513(5)-(6) and 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure; consequently, the appeal was barred by the principle of the legality of appeal means under Article 457, as the challenged decision did not fall within the category of judgments admissible to cassation under Article 483(1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision invoked as the legal basis to dismiss the appeal as inadmissible in the final operative order.
Procedural rule applied for the communication of the final decision to the parties.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 26 noiembrie 2020, la Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, şi completată prin cererea din 15 decembrie 2020, revizuenta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 13 ianuarie 2021, şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, neîntemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a susţinut că, în mod greşit, cu nerespectarea prevederilor art. 510 alin. (3) din C. proc. civ., curtea de apel nu a înaintat cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. instanţei competente să o soluţioneze.
A mai arătat că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ., iar înainte de termenul de judecată acordat pentru soluţionarea cererii de revizuire, pe portalul instanţei era menţionată soluţia de amânare a cauzei, fără a se preciza data pentru care a fost amânată judecata pricinii.
Cu ocazia prezentării la instanţă, reprezentantului revizuentei i s-a respins cererea de acordare a unui interval de timp pentru depunerea dovezii achitării taxei judiciare de timbru şi i s-a pus în vedere să depună concluzii scrise cu privire la excepţia netimbrării cererii; astfel, în mod greşit, instanţa a reţinut că a fost solicitată amânarea judecării cauzei.
De asemenea, în mod nelegal, curtea de apel, anterior termenului de judecată acordat pentru 18 noiembrie 2020, a dispus amânarea judecării cauzei, aşa cum reiese din menţiunile de pe portalul instanţei.
Ca atare, recurenta a susţinut că, având în vedere că neachitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă soluţionării cererii de revizuire, nu se datorează relei credinţe, ci situaţiei de pandemie şi împrejurării că pe portalul instanţei, pentru termenul din 18 noiembrie 2020, stabilit pentru judecata pricinii, apărea menţionată soluţia de amânare a judecării cauzei, se impune admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
A mai arătat că sentinţa civilă nr. 4806 din 02 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Craiova se impunea a fi soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 560 din C. civ., în acord cu reconstituirea şi montarea de semne conform evidenţelor din cartea funciară. De asemenea, trebuia identificată suprafaţa de 14560 mp cu ajutorul unui topometrist autorizat, soluţia instanţei de fond având drept consecinţă diminuarea suprafeţei din imobil cu peste 400 mp.
În raport de obiecţiunile formulate la concluziile raportului de expertiză, întocmit de expertul B., desemnat de instanţa de apel, şi de conţinutul raportului de expertiză, decizia civilă nr. 231 din 18 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2016, este una nelegală, din perspectiva diminuării, cu câte 202 mp, a suprafeţei celor două loturi, care formează Parcela 72 Tarlaua 87, în suprafaţă totală de 14560 mp.
Atât instanţa de recurs, cât şi instanţa de revizuire au apreciat că marcarea efectivă a hotarelor dintre proprietăţi, prin semne vizibile, este o operaţiune care urmează a fi realizată de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în executare a hotărârii şi care nu antamează chestiuni privitoare la legalitatea soluţiei.
Or, executorul judecătoresc nu are competenţa de a transpune pe teren situaţia cadastrală, astfel cum aceasta rezultă din măsurătorile efectuate prin satelit cu ajutorul GPS-ului, ceea ce conduce la încălcarea prevederilor art. 878 din C. civ.
Conchizând, recurenta a învederat că instanţele de fond au soluţionat, în mod greşit, acţiunea în grăniţuire, prin care s-a solicitat instanţei delimitarea, prin montarea de semne exterioare, a imobilului, astfel încât Parcela 72 din Tarlaua 87 să aibă 14560 mp, conform evidenţelor din cartea funciară.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatului C., care, la data de 12 februarie 2021, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La data de 01 martie 2021, recurenta A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, la care a ataşat o serie de înscrisuri refritoare la fondul pricinii deduse judecăţii.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este legal timbrat şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.
Totodată, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva legalităţii căii de atac şi a posibilităţii de încadrare a criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 10 iunie 2021.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Examinând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.
În cauză, prin decizia nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 586 din 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. . x/2016, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. şi de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 231 din 18 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2016.
Prin cererea de recurs dedusă judecăţii, recurenta-revizuentă a susţinut că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., iar curtea de apel nu a înaintat cererea de revizuire întemeiată pe pct. 8 al art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. instanţei competente să o soluţioneze.
Analizând aceste susţineri, Înalta Curte constată că, deşi cererea de revizuire a fost încadrată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., din analiza conţinutului acestei cereri, se constată că revizuenta a invocat formal punctul 8 al art. 509 C. proc. civ., deoarece nu a indicat nici care sunt hotărârile pretins contradictorii în raport de care să poată fi stabilită o altă competenţă de soluţionare a cererii de revizuire şi nici nu a înţeles să susţină o ipoteză de încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti, astfel că instanţa de revizuire s-a pronunţat în limitele învestirii, aşa cum stabilesc expres dispoziţiile art. 22 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., stabilind competenţa în raport de motivele invocate şi dezvoltate în cuprinsul cererii de revizuire.
Prin urmare, având în vedere că revizuirea a fost îndreptată împotriva deciziei definitive pronunţate în soluţionarea recursului declarat în dosarul nr. x/2016, ţinând cont de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pronunţate în recurs sunt definitive, precum şi de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., redate anterior, Înalta Curte constată că şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire este definitivă.
Prin urmare, decizia nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, fiind o hotărâre definitivă, nu este supusă căii de atac a recursului şi nu se încadrează în categoria de hotărâri prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care recursul declarat de revizuentă este inadmisibil.
Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat revizuenta A. împotriva deciziei nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2021.