Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2146/2021 AI generated

Conflict of jurisdiction over presidential order for minor visitation: divorce court competence prevails under Art. 920 C. proc. civ. over general guardianship rules

Case Number Decizia nr. 2146/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Romanian County Court retain competence to hear the case, thereby reversing the Territorial Court of Iasi’s declination. The dispute concerned a father’s request for a presidential order to establish a personal contact schedule with his minor children, filed pending ongoing divorce proceedings initiated at the Romanian County Court; after the initial court declined jurisdiction based on the children’s temporary residence in Iasi County, the Iasi court also declined, citing the exclusive territorial competence of the divorce court. Relying on Article 998 of the Code of Civil Procedure in conjunction with Article 920, the court held that the special provisions governing provisional measures in divorce proceedings (including personal contact) take precedence over the general territorial rules for guardianship matters (Article 114), establishing that the court competent to decide the divorce on the merits is the exclusive body authorized to rule on such ancillary presidential orders.

Legislator headnote

AI generated

art. 114 alin. (1) C. proc. civ, art. 262 C. civ, art. 998 C. proc. civ, art. 114 C. proc. civ, art. 915 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over presidential order for minor visitation: divorce court competence prevails under Art. 920 C. proc. civ. over general guardianship rules: În motivare, această instanţă a reţinut că, în accepţiunea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include cererile care vizează ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile ce au ca obiect relaţiile dintre părinţi şi copii, astfel cum sunt reglementate în Cartea a II-a din C. civ. - "Despre familie" la art. 262 C. civ.

Keywords

AI generated
conflict of jurisdiction guardianship conflict rule special jurisdiction divorce proceedings minor children

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, la data de 28 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună, până la soluţionarea cauzei 2975/291/2021, stabilirea unui program de legături personale cu minorii C., D., E. şi F., cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 997 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1936 din 25 august 2021, pronunţată de Judecătoria Roman, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivare, această instanţă a reţinut că, în accepţiunea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include cererile care vizează ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile ce au ca obiect relaţiile dintre părinţi şi copii, astfel cum sunt reglementate în Cartea a II-a din C. civ. - "Despre familie" la art. 262 C. civ.

A mai reţinut această instanţă incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi a 265 C. civ., arătând că legiuitorul a stabilit, în materia cererilor având ca obiect ocrotirea minorilor, o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, în cauză, persoanele ocrotite fiind minorii C., D., E. şi F., care, la data sesizării instanţei, respectiv la 28 iulie 2021, locuiau împreună cu pârâta, în sat Vadu Vejii, com. Ţibana, jud. Iaşi.

Conchizând, instanta a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1756 din 15 iulie 2021, pronunţată de Judecătoria Roman, în dosarul nr. x/2021, pe cale de ordonanţă preşedinţială, s-a stabilit provizoriu domiciliul minorilor la reşedinţa mamei din sat Vadu Vejii, comuna Ţibana, jud. Iaşi, sens în care, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Roman, invocată din oficiu, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul persoanele ocrotite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 9856/2021 din 30 septembrie 2021, a a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Judecătoriei Roman, instanţă competentă să judece fondul, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să soluţioneze conflictul.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că potrivit susţinerilor comune, părţile litigante sunt căsătorite şi au împreună patru copii, iar domiciliul comun a fost în comuna Bîra, judeţul Neamţ, iar pe rolul Judecătoriei Roman a fost introdusă cererea de divorţ, înregistrată sub nr. x/2021. Prin sentinţa civilă nr. 1756 din 15 iulie 2021, pronunţată de Judecătoria Roman, în dosarul nr. x/2021, pe cale de ordonanţă preşedinţială, s-a stabilit provizoriu ca domiciliul minorilor în cauză să fie stabilit la reşedinţa mamei, din comuna Ţibana, până la soluţionarea dosarului de divorţ. Ulterior, la data de 28 iulie 2021, reclamantul A. a sesizat Judecătoria Roman pentru stabilirea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a unui program de vizitare cu minorii, iar această instanţă a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., arătând că instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului este instanţa de divorţ, care este îndrituită să analizeze toate cererile accesorii cu privire la copii, iar aplicarea art. 114 C. proc. civ. este subsidiară dispoziţiilor exprese ale art. 998 din acelaşi cod, respectiv art. 915 C. proc. civ. aplicabil în speţă, care stabileşte o derogare de la regula de drept comun (instanţa de la domiciliul pârâtului, instituită de art. 107 C. proc. civ.), fiind vorba despre o competenţă absolută, reglementată de norme de ordine publică, astfel cum rezultă din art. 129 şi următoarele C. proc. civ.

Cum la data formulării cererii de divorţ, instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului era şi este Judecătoria Roman, în raza căreia este ultimul domiciliu comun al părţilor, Judecătoria Iaşi a apreciat ca fiind întemeiată excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea prezentei cauze şi, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 129 pct. 3 şi la art. 998, respectiv art. 915 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Roman.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de legături personale cu minorii C., D., E. şi F..

În speţă, se reţine că reclamantul a învederat că s-a solicitat, pe calea dreptului comun, desfacerea căsătoriei prin divorţ, ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Roman.

Din verificările efectuate în sistemul Ecris, a rezultat că, la data de 24 mai 2021, pe rolul Judecătoriei Roman a fost înregistrată, sub nr. x/2021, cererea reclamantei B., formulată în contradictoriu cu intimatul A., având ca obiect "divorţ cu minori", iar la data de 09 iunie 2021, pe rolul aceleiaşi instanţe a fost înregistrată, sub nr. x/2021, cererea de divorţ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B..

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 998 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este instanţa care este competentă să se pronunţe, în primă instanţă, asupra fondului.

Art. 920 C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a a C. proc. civ., Titlul I (procedura divorţului), stipulează că:

"Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Prin urmare, competenţa în soluţionarea cererilor cu acest obiect formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale a fost atribuită instanţelor competente, material şi teritorial, să soluţioneze, pe fond, cererea de divorţ.

Aşadar, textul art. 920 C. proc. civ., care reprezintă o normă specială în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 114 C. proc. civ. (potrivit cu care cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită), permite instanţei învestite cu soluţionarea cererii de divorţ să se pronunţe, pe calea ordonanţei preşedinţiale, asupra cererilor accesorii şi incidentale formulate în timpul procesului de divorţ.

Această prevedere are caracter special, motiv pentru care va fi aplicată cu prioritate faţă de art. 114 C. proc. civ. (în ce priveşte competenţa instanţei de tutelă), de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (în materia prorogării de competenţă asupra cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale) şi de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa civilă nr. 1756 din 15 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Roman a stabilit, pe cale de ordonanţă preşedinţială, domiciliul provizoriu al minorilor la reşedinţa mamei din sat Vadu Vejii, comuna Ţibana, jud. Iaşi, până la soluţionarea dosarului de divorţ, iar ulterior tatăl A. a solicitat, tot pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea unui program de legături personale cu minorii, până la soluţionarea dosarului nr. x/2021, înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman, la 9 iunie 2021, având ca obiect "divorţ cu minori", părţi fiind reclamantul A. şi pârâta B..

Prin urmare, cum Judecătoria Roman, prin cererea înregistrată la data de 09 iunie 2021, sub nr. x/2021, a fost învestită cu soluţionarea, pe fond, a cererii principale formulate reclamantul A. având ca obiect desfacerea căsătoriei, reiese că, în aplicarea prevederilor art. 998 coroborate cu art. 920 din C. proc. civ., aceeaşi instanţă este competentă să soluţioneze şi cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, prin care reclamantul A. a solicitat instanţei stabilirea unui program de legături personale cu minorii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect "ordonanţă preşedinţială - stabilire program vizitare minor", în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.