Negative jurisdiction conflict resolved: Călărași court competent in garnishment challenge over incarcerated debtor's domicile.

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, la data de 09 decembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata ANAF- Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale, contestaţie la executarea silită pornită împotriva sa, în calitate de debitoare, arătând că înţelege să conteste adresa de înfiinţare a popririi nr. 562/12.11.2020, eliberată de Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Ploieşti, solicitând să i se aducă la cunoştinţă din ce se compune suma care este trecută în poprire.

Ca răspuns la solicitările instanţei, la data de 23.02.2021, contestatoarea a formulat precizări, arătând că este încarcerată în Penitenciarul de Femei Târgşoru Nou, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 68/2018/02.10.2019 şi că obiectul contestaţiei la executare formulată îl reprezintă contestarea sumei de 5.914.173 RON cu care este înregistrată la Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale din cadrul ANAF Ploieşti, conform sentinţei nr. 40/06.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, întrucât la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi - Serviciul colectare şi executare silită - persoane fizice Călăraşi figurează cu suma de 3.103.569 RON, conform aceleiaşi sentinţe nr. 40/06.03.2018 şi că solicită să se stabilească suma exactă pe care o are de plată.

Prin sentinţa civilă nr. 3086 din 12 aprilie 2021, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 260 alin. (1) şi (4) Codul de procedură fiscală, potrivit cu care "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."

De asemenea, această instanţă a reţinut că potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziţiile C. proc. civ. se aplică şi în alte materii în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare, iar potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Instanţa a mai arătat că prin sentinţa penală nr. 40/06.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 293A/02.10.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost obligată contestatoarea A., în solidar cu alte persoane, la plata sumei de 5.914.173 RON, reprezentând prejudiciu, având următoarea structură: 1.130.545 RON către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi 4.783.628 RON către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

S-a mai reţinut că din totalitatea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că domiciliul debitoarei contestatoare se află în Călăraşi, str. x, jud. Călăraşi, iar din verificările efectuate în DEPABD reiese că din anul 2015, contestatoarea debitoare figurează cu domiciliul în Călăraşi, la adresa indicată anterior.

Conchizând, această instanţă a apreciat că, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine judecătoriei în circumscripţia căreia domiciliază debitoarea la data începerii executării silite, în speţă, Judecătoria Călăraşi, iar împrejurarea că debitoarea contestatoare A. se află în prezent încarcerată în Penitenciarul Târgşor, aflat în circumscripţia Judecătoriei Ploieşti, nu este de natură să atragă competenţa acestei instanţe, locul încarcerării neputând fi echivalat cu noţiunea de domiciliu, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 2048/2021 din 22 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competentă să soluţioneze conflictul.

În motivare, această instanţă a reţinut că instanţa de excutare a fost învestită cu o contestaţie la executare fiscală, formulată de contestatoarea debitoare A. care se află în prezent încarcerată în Penitenciarul Târgşor, cu adresa în loc. Târgsorul Nou, jud. Prahova, iar la data formulării contestaţiei, respectiv la 09 decembrie 2020, contestatoarea se afla încarcerată la locul deţinere aflat în circumscripţia Judecătoriei Ploieşti.

Totodată, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 260 alin. (1) şi alin. (4) Codul de procedură fiscală, a art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că potrivit art. 155 alin. (1) pct. 11 din acelaşi cod, locul citării în cazul deţinuţilor este la administraţia locului de deţinere, iar ceea ce contează în speţă este domiciliul în fapt al debitoarei, şi nu neapărat domiciliul cu care figurează în evidenţele autorităţii competente şi înscris în cartea de identitate.

S-a mai arătat că, în prezenta cauză, se cunoaşte cu certitudine domiciliul real al contestatoarei A., care se află în prezent încarcerată în Penitenciarul Târgşor, cu adresa în loc. Târgsorul Nou, jud. Prahova unde aceasta locuieşte în fapt, în sensul legii procesual civile şi unde se află şi locul de citare obligatoriu conform art. 155 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., contestatoarea aparţinând unei categorii de persoane cu statut special privind locuinţa efectivă.

Pentru aceste motive, această instanţă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care contestatoarea A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata ANAF- Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale, anularea adresei de înfiinţare a popririi nr. 562/12.11.2020, eliberată de Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Ploieşti.

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv în funcţie de domiciliul debitoarei sau locul de detenţie al acesteia.

Art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului sau, după caz, sediul debitorului.

Se reţine că domiciliul este un atribut al persoanei fizice, noţiunea de "domiciliu", astfel cum este definită de art. 87 C. civ., reprezentând locul unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, în acelaşi sens fiind definită noţiunea de "domiciliu" şi în O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, iar, potrivit art. 88 C. civ., reşedinţa persoanei fizice este locul unde îşi are locuinţa secundară.

În condiţiile în care reglementările legale fac distincţie între domiciliu, ca locuinţă principală şi statornică, si reşedinţă, ca locuinţă secundară şi temporară, se impune concluzia că locul de detenţie nu poate fi asimilat unei locuinţe principale şi statornice, respectiv domiciliului debitoarei A., cu atât mai mult cu cât există oricând posibilitatea mutării acesteia într-un alt loc de detenţie decât cel în care s-a găsit la momentul formulării acţiunii.

De altfel, în litigiile de executare silită, instituirea regulilor de competenţă are în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi a instanţei de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului (având în vedere şi prezumţia că în respectivul loc se găsesc cele mai multe bunuri ale debitorului), şi desfăşurării cât mai eficiente a activităţii de executare silită.

Prin urmare, în speţă, nu se poate considera că noţiunea de domiciliu, în sensul art. 651 C. proc. civ., are ca sferă de cuprindere locul de deţinere în care debitoarea execută temporar o pedeapsă privativă de libertate.

Ca atare, împrejurarea potrivit căreia debitoarea contestatoare este încarcerată în Penitenciarul de Femei Târgşorul Nou Ploieşti nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cauza, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., care fac referire la domiciliul debitorului.

De asemenea, se reţine că în cuprinsul contestaţiei la executare, contestatoarea debitoare a precizat că locuieşte în Călăraşi, str. x, jud. Călăraşi, iar din verificările efectuate în DEPABD reiese că din anul 2015, contestatoarea debitoare figurează cu domiciliul în Călăraşi, la adresa indicată anterior.

În acest context, având în vedere că instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează toate contestaţiile şi incidentele privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe, care nu poate fi în mod aleatoriu schimbată în funcţie de locul unde locuieşte în fapt debitorul, şi reţinând că, în cauză, debitoarea are domiciliul în Călăraşi, Înalta Curte reţine că Judecătoria Călăraşi este instanţa competentă să judece prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.