Nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds of illegality against interlocutory suspension order

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 482 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 952 din data de 20.04.2018, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Primarul General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a neîndeplinirii de către apelant a obligaţiei de a preciza instanţei dacă Dispoziţia de administrativă nr. x/2010 a fost contestată în instanţă, precum şi a obligaţiei de a depune decizia pronunţată în dosarul de recurs nr. x/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obiectul pricinii fiind o acţiune formulată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs reclamantul A..

3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 ianuarie 2021 şi repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 6, iar urmare a desfiinţării acestui complet, cauza a fost înregistrată la completul de filtru nr. 9.

Prin rezoluţia din data de 21 ianuarie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare.

În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiată în drept, reclamantul a arătat că îşi îndeplineşte obligaţiile impuse de către instanţă şi depune în acest sens decizia nr. 4683 din 21 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi precizează că nu a contestat în instanţă dispoziţia nr. x/2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001, ci doar dispoziţia nr. x/2010, acţiunea fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 556 din 11 martie 2013 a Tribunalului Bucureşti, pe care o anexează.

Cererea de recurs a fost comunicată, însă intimaţii nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Ca atare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 482 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 952 din data de 20.04.2018, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Primarul General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a neîndeplinirii de către apelant a obligaţiei de a preciza instanţei dacă Dispoziţia de administrativă nr. x/2010 a fost contestată în instanţă, precum şi a obligaţiei de a depune decizia pronunţată în dosarul de recurs nr. x/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăseşte nicio critică referitoare la soluţia de suspendare dispusă prin încheierea recurată şi la argumentele reţinute de instanţă în fundamentarea acestei soluţii. Constată Înalta Curte că recurentul se rezumă la a arăta că îşi îndeplineşte în această fază procesuală obligaţiile impuse de către Curtea de Apel Bucureşti. Depune în acest sens decizia nr. 4683 din 21 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi precizează că nu a contestat în instanţă dispoziţia nr. x/2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001, ci doar dispoziţia nr. x/2010, acţiunea fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 556 din 11 martie 2013 a Tribunalului Bucureşti, pe care a anexat-o cererii de recurs.

Motivarea recursului implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită în speţa de faţă în ceea ce priveşte afirmaţiile din recurs.

Prin urmare, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conţinutul încheierii atacate, şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute din oficiu motive de ordine publică în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va constata nulitatea recursului declarat împotriva încheierii din data de 21 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A., împotriva încheierii din data de 21 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2021.