Exclusive territorial jurisdiction of the court authorizing forced execution over execution challenges under the principle of the unity of the enforcement court.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba- Iulia la data de 10.09.2020, dosar civil nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: suspendarea executării silite începute de către BEJ B., până la soluţionarea contestaţiei; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1510/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm., C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 591/16.03.2021, Judecătoria Alba- Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată prin întâmpinare de către intimat, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că, în speţă, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, norma de competenţă prevăzută de art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. fiind instituită în favoarea debitorului. Or, sediul debitorului la data sesizării organului de executare era situat în Bucureşti, str. x, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

2.2. Învestită astfel cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5455 din data de 24 martie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba- Iulia, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În esenţă, instanţa a reţinut că în speţă, competenţa aparţine instanţei care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoriei Alba- Iulia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Alba- Iulia şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se determină instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanţe au reţinut că, în materia contestaţiei la executare, competenţa teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Alba- Iulia a reţinut că, în cauză, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia în data de 10.09.2020, dosar civil nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat în contradictoriu cu intimatul A. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluţionarea prezentei contestaţii; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1510/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm., C. proc. civ.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, şi care prevede, în noua redactare, textual:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din norma juridică enunţată se degajă cerinţa ca instanţa de executare să fie unică, în sensul că una şi aceeaşi instanţă trebuie să soluţioneze atât cererea de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei care a pronunţat-o, ca având statutul de instanţă de executare.

Chiar dacă în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăseşte o dispoziţie normativă care să statueze expres că odată ce instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită aceasta devine competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, în condiţiile în care există cel puţin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competenţă a unor instanţe diferite, iar art. 651 din Cod nu cuprinde o normă de competenţă pentru soluţionarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare.

Acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare.

În acest sens, în şedinţa din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 20, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În speţă, la data de 11.08.2020 BEJ B. a somat Ministerul Justiţiei să execute dispoziţiile titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 763/08.05.2008 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, încheierea privind lămurirea dispozitivului din sentinţei nr. 335/2008 din data de 27.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1317/R/26.05.2009 a Curţii de Apel Cluj, încheierea din data de 28.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în dosarul nr. x/2008 privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 763/08.05.2008, sentinţa civilă nr. 1007/25.03.2016 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 19332/A/23.09.2015 a Curţii de Apel Cluj.

Prin încheierea nr. 1347/CC/2020/29.04.2020 a Judecătoriei Alba- Iulia, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, în temeiul titlurilor executorii menţionate.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1347/CC/2020/29.04.2020 a Judecătoriei Alba-Iulia, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoria Alba- Iulia, ca instanţă de executare.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Alba- Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Alba -Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2021.