Tax litigation: material error versus substantive legal interpretation in cancellation appeals under Art. 318 CPC

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatoarea SC U.T. SA a solicitat anularea deciziei civile nr. 3600/2003, pronunțată de această instanță, pe calea contestației în anulare, în condițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației, contestatoarea a susținut că dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale și că instanța a omis să cerceteze toate motivele de casare.

Astfel, contestatoarea a arătat că:

- greșit s-a reținut că potrivit H.G. nr. 704/1993, creanțele reactivate sunt generatoare de venit impozabil;

- actul juridic dedus judecății era altul, respectiv acela de a determina dacă în cauză a existat sau nu o creanță reactivată și dacă titlurile de participare reprezintă venit sau o investiție financiară aducătoare de venit.

- instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, respectiv asupra expertizei efectuate în cauză.

Analizând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile procedurale aplicabile, Curtea o va respinge, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare, astfel cum este reglementată în prezent de Codul de procedură civilă, reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 317 - 318 C. proc. civ.

Contestatoarea și-a întemeiat contestația, pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Potrivit textului de lege mai sus invocat: „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

În ceea ce privește „greșeala materială”, la care textul procedural se referă, aceasta vizează, așa cum în mod constant s-a statuat în doctrină și în jurisprudență, greșeli materiale cu caracter procedural sau confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. În nici un caz textul legal nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt, aprecierea greșită a probelor sau modul în care instanța a înțeles să interpreteze o dispoziție legală, deoarece în acest fel s-ar ajunge pe o cale ocolită, la o rejudecare a recursului, ceea ce contravine principiilor procedurale ce guvernează căile de atac în materie civilă.

De aceea, art. 318 C. proc. civ., fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv.

Or, așa cum rezultă din cuprinsul contestației în anulare formulată în cauza de față, motivele invocate se referă exclusiv la probleme de fond cu privire la aprecierea probelor, și interpretarea dispozițiilor legale aplicabile, ceea ce, însă, nu reprezintă „greșeli materiale”, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Cât privește susținerea contestatoarei, în sensul că instanța a omis să cerceteze toate motivele de recurs invocate, Curtea urmează a constata că este neîntemeiată, în raport cu considerentele deciziei contestate, din care rezultă cu certitudine că instanța de recurs a analizat toate motivele de casare, procedând la o sistematizare a lor.

În acest caz, pentru a fi admisibilă contestația în anulare, instanța trebuie să nu fi examinat un anumit motiv de casare, ceea ce, însă, nu s-a întâmplat cu ocazia soluționării recursului, prin decizia contestată.

Așa cum s-a arătat, toate motivele de recurs invocate au fost analizate, sistematizarea lor fiind făcută de instanță, ca urmare a legăturii logice existente între ele.

În consecință, în raport cu cele mai sus susținute, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC U.T. SA împotriva deciziei nr. 3600 din 30 octombrie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.