Territorial competence to sue judicial staff: private order rule and prohibition of ex officio declination

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, în data de 09.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 1229,31 RON, compusă din suma de 387,38 RON, cu titlul de cheltuieli comune aferente apartamentului pe care îl deţin în municipiul Suceava, judeţul Suceava, respectiv 841,93 RON, cu titlul de penalităţi de întârziere, aferente perioadei noiembrie 2008 - septembrie 2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 286 pronunţată de Judecătoria Suceava în data de 28.01.2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Suceava a dat eficienţă dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., reţinând că pârâtul B. este grefier în cadrul Tribunalului Suceava.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 6609 din data de 9 iunie 2021, Judecătoria Iaşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Suceava şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului ivit.

În adoptarea soluţiei, instanţa a reţinut, în esenţă, că alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. instituie o necompetenţă de ordine privată, care nu poate fi invocată decât în condiţiile art. 130, alin. (3) C. proc. civ. şi nu de instanţă din oficiu, aşa cum greşit a procedat Judecătoria Suceava, care şi-a declinat competenţa în cauza de faţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict de competenţă a fost generat de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la caracterul de ordine publică sau de ordine privată al competenţei stabilite prin prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale alin. (3) din acelaşi articol, în ipoteza cererii introduse împotriva unui grefier.

Prin demersul judiciar iniţiat, reclamanta a învestit Judecătoria Suceava cu o cerere având ca obiect răspundere civilă contractuală, în contradictoriu cu pârâtul B., grefier în cadrul Tribunalului Suceava.

Caracterul particular al cauzei este dat de calitatea pârâtului, aceea de grefier la instanţa competentă să judece procesul şi de dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii":

Alineatul (3) al aceluiaşi articol statuează că aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Din interpretarea textelor legale evocate, reiese că alegerea de competenţă o face exclusiv reclamantul, în situaţia în care pârât este un judecător, procuror sau personal auxiliar al instanţelor, având în vedere că legiuitorul a folosit verbul "a putea", care conferă disponibilitate reclamantului în sesizarea instanţei competente material conform dispoziţiilor de drept comun sau alteia, competente teritorial în baza art. 127 C. proc. civ.

Astfel fiind, în ipoteza reglementată de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ipoteză care se verifică în speţă, reclamantul este acela care poate alege să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate celei în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă potrivit dispoziţiilor legale.

În această situaţie, competenţa teritorială este o competenţă de ordine privată, iar nu una de ordine publică. Legiuitorul a înţeles să reglementeze diferit doar cazul în care reclamantul este magistrat sau personal auxiliar al instanţelor sau parchetelor, în alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., în conţinutul textului folosind verbul "a sesiza" la viitor în sens imperativ, nelăsând loc interpretărilor

Or, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

În prezentul proces, Judecătoria Suceava a invocat din oficiu o excepţie de necompetenţă de ordine privată şi în mod greşit a declinat competenţa de soluţionare a cauzei de faţă, ea fiind instanţa competentă teritorial să soluţioneze procesul, potrivit opţiunii reclamantei.

Faţă de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2021.