Civil Liability of an Employee for Project Termination: Proof of Fault and Causality in Breach of Job Duties

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului civil de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

1. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată intiţial sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Dolj la data de 09.05.2016, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei A. la plata sumei de 240.423,54 RON, reprezentând prejudiciu în urma soluţionării în mod definitiv a dosarului nr. x/2013

Prin sentinţa civilă nr. 492 din 30 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj, în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 3610 din 12 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj împotriva sentinţei civile nr. 492/30.06.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2016, pe care a anulat-o, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

După anularea sentinţei, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2018.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj, în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 460 din 18 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, s-a respins acţiunea aşa cum a fost formulată şi precizată formulată de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 2214 din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins apelul declarat de Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj împotriva sentinţei civile nr. 460/18.07.2019 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

4. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei nr. 2214 din 8 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând, în esenţă, următoarele critici:

Curtea de apel a respins în mod eronat acţiunea cu motivarea potrivit căreia nu se poate reţine cu certitudine care au fost deficienţele în activitatea asumată de pârâtă, în calitatea sa de Director al Centrului de natură, care să atragă răspunderea patrimonială a acesteia în temeiul art. 254 din Legea nr. 53/2003; or, acesta a arătat în mod expres că pârâta a încălcat atribuţiile de serviciu enumerate la pct. 1, 2, 4, 21 şi 31 din fişa postului nr. 1/23.11.2007.

În speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte, în sensul dispoziţiilor art. 254 din Legea nr. 53/2003, şi anume: a) persoana care a produs prejudiciul să aibă calitatea de salariat; b) să existe o faptă ilicită a salariatului, care constă în încălcarea atribuţiilor, sarcinilor sau obligaţiilor de serviciu; c) fapta să fi fost săvârşită cu vinovăţie, chiar şi sub forma celei mai simple culpe; d) să existe un prejudiciu material suferit de angajator; e) să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită a salariatului şi prejudiciul produs C.R.F.P.A. Dolj.

5. Procedura derulată în recurs

La 11 decembrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 21 decembrie 2020, conform dovezii de comunicare aflata la dosar, fiind depus răspuns la întâmpinare de către acesta la 23 decembrie 2020.

În aplicarea prevederilor art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 din C. proc. civ. s-a constatat încheiată etapa comunicărilor prealabile, dispunându-se întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului.

Prin încheierea din 14.09.2021 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză şi s-a stabilit termen pentru judecarea acestuia la 19 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând hotărârea atacată, având în vedere raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu şi limita impusă de criticile din cererea de recurs susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului pentru considerentele care succed:

În cauză, instanţele de fond au reţinut că între Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă în calitate de angajator şi pârâtă în calitatea de angajat a fost încheiat contractul de muncă nr. x/20.05.2008 din care reiese că aceasta din urmă a dobândit funcţia de Director al Centrului Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj, iar prin demersul pendinte se urmăreşte tragerea la răspundere materială a pârâtei, derivată din raportul de muncă, care reprezintă o formă particulară a răspunderii contractuale, acţiune care are ca temei în drept dispoziţiile art. 254 Codul muncii.

S-a mai reţinut că, în data de 01.03.2012 OIPRPOSDRU SV Oltenia a emis decizia nr. 1827 prin care s-a decis rezilierea contractului POSDRU 92/3.1/S/63305, rezultând astfel un prejudiciu în patrimoniul reclamantei în cuantum de 240.423,54 RON, subvenţie utilizată în acest proiect şi datorată AJOFM; această decizie a fost contestată şi a făcut obiectul dosarului nr. x/2013, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 188/2001.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a admis recursul MFP în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene şi Organismul Intermediar POSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia şi pe fond a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca tardiv formulată, astfel că s-au menţinut efectele acesteia.

În esenţă, s-a constatat că reclamantul nu a invocat în concret care au fost deficienţele în exercitarea atribuţiilor menţionate din fişa postului, de natură să conducă la emiterea deciziei de reziliere a contractului POSDRU, apreciindu-se că simpla menţiune a îndeplinirii defectuoase a acestor atribuţii nu întruneşte exigenţele cerute de legiuitor pentru stabilirea faptei ilicite ce are legătură cu munca, care să fundamenteze răspunderea patrimonială a pârâtei.

Prin memoriul de recurs reclamantul reia aceleaşi critici formulate prin cererea de apel, arătând că intimata-pârâtă nu a depus toate diligentele pentru corecta reprezentare în instanţă a instituţiei în pofida atribuţiilor enunţate într-o manieră clară la punctul 21 din fişa postului şi că omisiunea intimatei-pârâte de a controla şi coordona activitatea C.R.F.P.A. Dolj este evidentă, dat fiind că singurul motiv pentru care Organismul Intermediar POSDRU- Regiunea Sud-Vest Oltenia a emis decizia de reziliere a contractului x s-a datorat omisiunii de a depune prima cerere de rambursare în termenul legal de 3 luni de la primirea prefinanţării.

Recurentul consideră că, în speţă, sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile angajării răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte în sensul dispoziţiilor art. 254 din Legea 53/2003, având în vedere că intimata-pârâtă şi-a încălcat într-o manieră evidentă atribuţiile de serviciu evidenţiate la punctele la punctele 1, 2, 4, 21 şi 31 din fişa postului cu nr. x din 23.11.2007.

Înalta Curte constată că, în mod just instanţele de fond au apreciat că simpla menţiune a atribuţiilor îndeplinite defectuos, fără indicarea în concret a deficienţelor imputate în exercitarea acestora, nu întruneşte exigenţele cerute de legiuitor pentru stabilirea faptei ilicite ce are legătură cu munca şi că, în lipsa unei precizări in concret a presupuselor deficiente, nu se poate stabili nici gradul de vinovăţie al pârâtei sau existenţa vreunei legături de cauzalitate dintre aceste deficienţe şi prejudiciul produs.

Instanţa de apel, analizând atribuţiile pe care reclamantul a susţinut că pârâta nu şi le-ar fi îndeplinit, în mod corect a constatat că acestea sunt atribuţii şi responsabilităţi cu caracter general ale funcţiei de director, nefiind detaliate şi dezvoltate într-o formă explicită, fără o minimă argumentare de natură a atrage răspunderea patrimonială a pârâtei.

Singura pretinsă faptă ilicită, concretă, legată de neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu care a fost imputată prin precizările depuse la dosar a fost aceea că pârâta, în calitate de manager de proiect şi director al C.R.F.P.A Dolj, ar fi omis să depună prima cerere de rambursare în termenul de 3 luni de la primirea prefinanţării, ceea ce ar fi determinat rezilierea contractului de finanţare x de către Organismul Intermediar POSDRU-Regiunea Sud-Vest Oltenia, însă, sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut că reclamantul, căruia îi revenea sarcina probei potrivit art. 272 Codul muncii, nu a făcut dovada că depunerea cu întârziere a primei cereri de rambursare de către pârâtă s-ar datora săvârşirii cu vinovăţie a unei fapte ilicite de către pârâtă în legătură cu atribuţiile sale de serviciu.

În egală măsură, în mod just s-a reţinut că, din considerentele sentinţei nr. 2186/20.06.2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2013, reiese că între părţile contractului de finanţare au existat neînţelegeri privind termenul în care trebuie depusă prima cerere de rambursare, ca urmare a modificărilor survenite ulterior la contractul de finanţare. Prin urmare, întârzierea depunerii cererii de către pârâtă, ca reprezentant legal al C.R.F.P.A. Dolj, care nu a avut calitatea de parte litigantă în dosarul menţionat, nu poate fi asimilată unei fapte ilicite a acesteia, săvârşite cu vinovăţie. S-a apreciat, astfel, că întârzierea se putea datora doar interpretării diferite a clauzelor contractuale şi modificărilor intervenite.

De asemenea, în mod corect instanţa de apel a valorificat efectele lucrului judecat a deciziei nr. 2111/15.06.2016, pronunţată în recurs de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 (dosar în care, pentru aceeaşi faptă ilicită s-a urmărit angajarea răspunderii administrativ-patrimonială a pârâtei în calitate de funcţionar public), prin care s-a statuat în sensul că nu se poate angaja răspunderea pârâtei, în calitate de manager de proiect, pentru neîndeplinirea obligaţiei de a coordona şi controla activitatea echipei de proiect.

Faţă de cele mai sus expuse se constată că în cauză reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile patrimoniale, care rezidă din raportul de muncă dintre pârâtă şi angajatorul său, existent pe perioada în care s-ar fi derulat contractul POSDRU nr. x/3.1/S/63305, motiv pentru care instanţa de apel în mod corect a menţinut soluţia de respingere a acţiunii.

Cum recurentul nu a formulat alte critici de nelegalitate a deciziei atacate, ci s-a rezumat a relua cele invocate prin motivele de apel, fără a se raporta la considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj împotriva deciziei nr. 2214 din 8 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2021.