Debtor’s enforcement challenge assigned to Alba Iulia court as sole execution forum, annulling Bucharest declination.

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 10 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate (somaţia de plată emisă în dosar la 8 august 2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil B. şi a tuturor actelor de executare emise sau care urmau a fi emise în dosarul de executare silită), precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1271/CC din 16 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020.

Contestatorul a solicitat instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa în contradictoriu cu creditoarea C., să dispună suspendarea executării silite începute de către BEJ A. până la soluţionarea contestaţiei, pe cale de excepţie - să se constate prescris dreptul intimatului - creditor de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ A., precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite şi întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi următoarele din C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a arătat că prin somaţia emisă la 21 august 2020 în dosarul de executare nr. 1520/2019 de BEJ A., Ministerul Justiţiei a fost somat să execute dispoziţiile titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 335/25.02.2008 pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, încheierea din 27.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, privind lămurirea dispozitivului din sentinţei nr. 335/25.02.2008, sentinţa civilă nr. 170/19.01.2015 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A/10.09.2015 a Curţii de Apel Cluj, respectiv să achite creanţa în valoare de 572.801,67 RON, din care, 565.154 RON reprezentând drepturi salariale, debit şi 7.647,67 RON cheltuieli de executare silită pentru creditoarea C..

II. Hotărârea Judecătoriei Alba Iulia:

Prin încheierea civilă nr. 2762 din 18 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimata creditoare C., şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că contestaţia la executare a fost formulată de contestatorul-debitor Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimatul-creditor C., iar competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte, prin raportare la prevederile exprese ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanţei de executare - în speţă, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

Prin reţinerea competenţei în cadrul procedurii distincte a încuviinţării executării silite, nu a operat o prorogare de competenţă şi în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare.

Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că sediul debitorului-contestator Ministerul Justiţiei se află în Bucureşti, str. x, instanţa a stabilit că aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 4390 din 17 mai 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestator, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 1271/CC din 16 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de Biroul Executorilor Judecătoreşti A. şi s-a dispus încuviinţarea executării silite privind pe creditoarea C. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei.

Având în vedere că procedura de executare silită a fost demarată simultan şi unitar împotriva tuturor debitorilor obligaţi prin titlul executoriu, în temeiul unei încheieri de încuviinţare a executării silite unice, din perspectiva determinării instanţei de executare, în lipsa unor dispoziţii legale speciale şi derogatorii în materia executării silite, în completarea aspectelor nereglementate în Cartea a V- a C. proc. civ., instanţa a reţinut că sunt aplicabile prevederile dreptului comun, reglementate în Cartea I a actului normativ.

În conformitate cu prevederile art. 112 C. proc. civ., creditorul a ales instanţa de executare ca fiind Judecătoria Cluj Napoca, întrucât doi dintre debitorii obligaţi prin titlul executoriu au sediul situat în municipiul Cluj-Napoca.

Drept urmare, instanţa de executare a fost stabilită de la momentul încuviinţării executării silite ca fiind Judecătoria Alba Iulia, iar odată stabilită instanţa de executare prin alegerea creditorului nu se mai poate atribui competenţa în acest sens unei alte instanţe.

Concluzia răspunde şi exigenţelor principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, contestatorul Ministerul Justiţiei a arătat că înţelege să conteste actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 1505/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc A..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Alba Iulia şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Nu doar sub aspectul criteriului material competenţa instanţei de executare este una exclusivă, ci şi sub aspect teritorial, instanţa de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, ceea ce imprimă şi competenţei acestei instanţe un caracter de ordine publică.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2019, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea C. împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei.

Deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

Din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea nr. 1271/CC din 16 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc A., fiind încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu dispoziţiile titlurilor executorii.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În prezentul litigiu, în privinţa cadrului procesual, se constată că debitorii împotriva cărora creditoarea C. a înţeles să-şi realizeze creanţa sunt Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de încuviinţare a executării silite. De asemenea, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei sunt obligaţi în raportul juridic de drept substanţial, hotărârile a căror executare silită se solicită fiind pronunţate în contradictoriu cu aceste instituţii care au calitatea de intimaţi.

Atâta timp cât a fost încuviinţată executarea silită de către o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1271/CC din 16 aprilie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Alba Iulia, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2021.