Competence for forced execution of a corporate debtor with unknown domestic seat: application of creditor’s domicile jurisdiction by analogy to Code of Civil Procedure Article 108

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 27 mai 2021 pe rolul Judecătoriei Sibiu, petentul Birou Executor Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, la cererea creditorului B. împotriva debitoarei C. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4349 din 22 octombrie 2020 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2019.

II. Hotărârea Judecătoriei Sibiu:

Prin încheierea nr. 2731 din 2 iunie 2021 pronunţată de Judecătoria Sibiu, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, în a cărei circumscripţie a reţinut că se află sediul debitoarei C. S.A..

III. Hotărârea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 7166 din 25 iunie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a arătat că sediul debitoarei C. S.A. nu se află în România, în condiţiile în care la adresa din Bucureşti, str. x, sector 2 este sediul procesual ales al debitoarei, iar nu sediul propriu-zis al acesteia, astfel cum rezultă din titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 4349 din 22 octombrie 2020 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2019, precum şi din precizările depuse de petent la dosarul cauzei la 23 iunie 2021 .

Având în vedere că, la data înregistrării cererii de executare silită pe rolul BEJ A., respectiv 17 mai 2021, debitorul C. S.A. nu avea sediul în România, iar creditorul B. avea domiciliul în Sibiu, judeţ Sibiu, în raport de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, constatând ivirea conflictului negativ de competenţă.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Aşa cum în mod corect au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, în cauza de faţă sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ce definesc instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În cauză, se constată că prima instanţă învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite a dispus declinarea competenţei luând în considerare sediul procesual ales al debitorului, iar nu sediul efectiv al acestuia.

Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că, în speţă, debitor figurează ca fiind o persoană juridică care nu are date de identificare din care să rezulte că ar fi o persoană juridică cu sediul în România sau o persoană juridică cu sediul în străinătate.

Cu alte cuvinte, sediul debitorului persoană juridică nu este cunoscut, sediul procesual ales neputând fi avut în vedere pentru determinarea competenţei.

Prin sintagma "cazurile în care legea dispune altfel" din cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ. anterior redat, legiuitorul a lăsat posibilitatea aplicării şi altor dispoziţii legale prin care să se stabilească instanţa de executare competentă şi în cazul în care nu se poate identifica sediul/domiciliul debitorului.

În atare situaţie, când debitorul nu are sediul sau domiciliul cunoscut, devin aplicabile, prin analogie, dispoziţiile de drept comun, respectiv art. 108 C. proc. civ. care dispune că: dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz.

În cadrul executării silite creditorul are calitatea de reclamant - prevederile art. 664 alin. (1) C. proc. civ.: executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Astfel fiind, în cauză, competenţa instanţei de executare urmează a se stabili în raport de domiciliul creditorului B. care, la data sesizării organului de executare - data înregistrării cererii de executare (17 mai 2021) era în Sibiu, judeţul Sibiu (fişa DEPAB - fila x verso din dosarul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti).

Deşi ar fi atrasă competenţa aceleiaşi instanţe - de la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza II C. proc. civ., dat fiind faptul că, în speţa dedusă judecăţii, din actele existente în dosar, nu reiese faptul că sediul debitorului nu se află în ţară.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu, în a cărei circumscripţie se află domiciliul creditorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2021.