Intervenors' Annulment Bid Fails: Filter-Panel Rulings Under Article 493(5) Unappealable; Application Inadmissible

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1049 din 13 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1146 A din 17 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri, intervenientul A. a formulat cerere intitulată "contestaţie în anulare", în finalul căreia a precizat că înţelege să lase la aprecierea instanţei calificarea cererii sale ca fiind contestaţie în anulare sau revizuire.

La termenul din 7 octombrie 2021, instanţa a rămas în pronunţare cu privire la admisibilitatea căii de atac, indiferent de calificarea dată cererii, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată fără posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Examinând cererea, din perspectiva admisibilităţii căii extraordinare de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea cu a cărei soluţionare intervenientul A. a învestit instanţa a fost intitulată "contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1049/13.05.2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", partea indicând motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de instanţă cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea completului.

Deşi partea a arătat că înţelege să lase la aprecierea instanţei calificarea cererii ca fiind posibil şi o revizuire, Înalta Curte constată că, astfel cum a fost formulată, având în vedere şi temeiul de drept invocat, cererea adresată instanţei este o contestaţie în anulare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive - art. 503 alin. (1) C. proc. civ., respectiv împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs - art. 503 alin. (2) C. proc. civ., doar pentru ipotezele expres determinate de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (..) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

În speţă, prin decizia civilă nr. 1049 din 13 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1146 A din 17 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărârea fiind pronunţată în complet de filtru, fără nicio cale de atac.

Înalta Curte reţine faptul că, în complet de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă deci, că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, împotriva deciziei civile nr. 1049 din 13 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestaţie în anulare.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1049 din 13 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2021.