Lack of party standing to file extraordinary appeal following definitive rejection of principal intervention
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the principal appeal filed by a third-party intervener for lack of procedural standing and held that the incidental appeal filed by the counterparty remained without effect, thereby leaving the lower court's dismissal of the interventionist's request to refer the constitutional exception of Decree No. 267/1949 to the Constitutional Court as the final operative outcome. The case involved a dispute over the registration of executive presidency changes for a federation of creators, where the intervener, whose principal intervention request had been definitively rejected as inadmissible by the first instance, attempted to challenge the appellate court’s procedural ruling on a constitutional referral request. The decisive legal basis was Article 65(1) of the Code of Civil Procedure, which establishes that an intervener acquires party status only after the main admission of the intervention request; consequently, the individual lacked the procedural standing required under Articles 29 and 32 of the Code of Civil Procedure to exercise extraordinary appeal rights, rendering the appeal inadmissible regardless of any asserted interest in the constitutional issue.
Legislator headnote
AI generatedart. 490 alin. (2) C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 65 alin. (1) C. proc. civ, Art. 32 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, art. 491 C. proc. civ; Lack of party standing to file extraordinary appeal following definitive rejection of principal intervention: În vederea efectuării procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea recursului către intimată, iar ulterior, comunicarea recursului incident, cu menţiunea de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la 3 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, petenta Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori a solicitat instanţei să dispună înregistrarea în Registrul Federaţiilor a menţiunilor privind persoana care asigură preşedinţia în conformitate cu procesul-verbal din 9 ianuarie 2020, prin care, potrivit art. 7 din statut, s-a stabilit că este asigurată preşedinţia executivă, prin rotaţie, de către preşedinţii uniunilor membre, pentru un mandat de 12 luni şi s-a validat propunerea ca preşedinte a numitului A..
La 18 martie 2020 B. a formulat cerere de intervenţie principală.
Prin încheierea din 15 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie formulată de B. ca fiind incompatibilă cu procedura necontencioasă.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 2 PJ din 12 august 2020, Tribunalul Bucureşti a admis cererea formulată de petenta Alianţa Naţională a Uniunilor de şi a luat act de modificările survenite în baza procesului-verbal din 09.01.2020, în sensul că preşedinţia în exerciţiu a petentei a fost preluată în 2020 de A..
A dispus înregistrarea modificărilor în Registrul Special al Tribunalului Bucureşti.
A obligat B. să achite petentei suma de 3035,81 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:
Împotriva sentinţei civile nr. 2 PJ din 12 august 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, B. a formulat apel.
După înregistrarea căii de atac pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, apelanta B. a formulat cerere de sesizare a Curţi Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Decretului nr. 267/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române.
Prin încheierea din 19 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţi Constituţionale. Instanţa a rămas în pronunţare asupra apelului şi a amânat pronunţarea la 26 martie 2021.
Prin decizia nr. 525 A din 26 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelanta B. împotriva sentinţei civile nr. 2 PJ din 12 august 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.
4. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva încheierii din 19 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, B. a declarat recurs.
De asemenea, intimata Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori a depus odată cu întâmpinarea recurs incident împotriva considerentelor încheierii din 19 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
5. Procedura în faţa instanţei de recurs:
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 mai 2021 şi repartizat aleatoriu completului nr. 5.
Având în vedere data înregistrării cererii introductive (3 februarie 2020), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispoziţiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.
În vederea efectuării procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea recursului către intimată, iar ulterior, comunicarea recursului incident, cu menţiunea de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.
6. Apărările formulate în cauză:
Intimata Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori a depus întâmpinare, în termen legal, comunicată, solicitând respingerea recursului formulat B., ca nefondat.
Recurenta-titulară a cererii de intervenţie B. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor intimatei. A depus şi întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
După efectuarea procedurilor de comunicare, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen în vederea soluţionării recursurilor la 7 octombrie 2021.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
1. Recursul principal declarat B.:
În faţa primei instanţe, recurenta B. a formulat cerere de intervenţie principală, cererea sa fiind respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 15 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
După înregistrarea pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, apelanta B. a formulat cerere de sesizare a Curţi Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Decretului nr. 267/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, cerere respinsă prin încheierea din 19 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie - obiect al prezentului recurs.
Prin decizia nr. 525 A din 26 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelanta B. împotriva sentinţei civile nr. 2 PJ din 12 august 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.
În aceste condiţii, se constată că, prin respingerea definitivă a cererii terţei persoane de a interveni în cauză, aceasta nu a dobândit calitatea de parte în dosar. Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. proc. civ., intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale. Or, dată fiind respingerea cererii de intervenţie şi a apelului declarat, B. nu a dobândit calitatea de parte în cauză.
Art. 32 alin. (1) C. proc. civ. enumeră condiţiile de exercitare a acţiunii civile, respectiv autorul acesteia are capacitate procesuală, în condiţiile legii, are calitate procesuală, formulează o pretenţie şi justifică un interes.
Ordinea în care este făcută această enumerare nu este întâmplătoare - poate justifica interes în săvârşirea unui act de procedură în cadrul unui proces numai cel care întruneşte în persoana sa celelalte condiţii pentru a fi parte în procesul respectiv.
De asemenea, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
Recurenta-titulară a cererii de intervenţie a înţeles să declare la 20 martie 2021 recurs împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, fără a ţine seama de dispoziţiile legale anterior redate, ce nu-i conferă legitimare procesuală în exercitarea căii extraordinare de atac, câtă vreme aceasta nu a devenit parte în proces, urmare a respingerii ca inadmisibilă a cererii de intervenţie - soluţie devenită definitivă după judecarea apelului.
Având în vedere hotărârea pronunţată de instanţa de apel la 26 martie 2021, care a menţinut soluţia tribunalului de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie, se constată că B. nu are calitatea de parte în cauză.
Faptul că recurenta ar fi avut la momentul declarării căii de atac a recursului interes să atace soluţia de respingere a sesizării Curţii Constituţionale, nu-i conferă însă legitimarea procesuală în exercitarea prezentului recurs, lipsindu-i calitatea de parte în proces, consecinţă a respingerii, ca inadmisibilă, a cererii sale de intervenţie - soluţie definitivă.
Având în vedere considerentele expuse, recursul declarat de B. va fi respins, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală în cauză.
2. Recursul incident declarat Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori:
În conformitate cu dispoziţiile art. 491 C. proc. civ., (1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile. (2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător.
Art. 472 alin. (2) C. proc. civ. prevede că: dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident rămâne fără efect.
Faţă de dispoziţiile legale anterior redate, având în vedere că recursul principal a fost respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală în cauză, se constată că recursul incident formulat de Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori împotriva aceleiaşi încheieri a rămas fără efect.
Soluţiile pronunţate asupra ambelor recursuri nu justifică solicitarea recurentei din recursul accesoriu de acordare a cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condiţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală în cauză, recursul declarat de B. împotriva încheierii din 19 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că recursul incident formulat de intimata Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori împotriva aceleiaşi încheieri a rămas fără efect.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2021.