Recourse for damages from wrongful criminal conviction rejected as lacking interest due to non-legal citation of co-defendants

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 31 august 2016 pe rolul Tribunalul Timiş, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi Judecătoria Lugoj la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a condamnării sale în cadrul dosarului penal nr. x/2014 pe nedrept, prejudiciu pe care l-a cuantificat la suma de 1.000.000 RON.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Timiş:

Prin sentinţa civilă nr. 113O/PI din 23 septembrie 2019, Tribunalul Timiş a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara:

Prin decizia nr. 62 din 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 113O/PI din 23 septembrie 2019pronunţată de Tribunalul Timiş.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 62 din 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a susţinut nelegalitatea deciziei, arătând că procedura de citare cu intimaţii C. şi H. nu era legal îndeplinită la data la care instanţa de judecată a rămas în pronunţare asupra apelului, considerent pentru care a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timişoara, în vederea judecării apelului cu citarea intimaţilor la domiciliile acestora.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 septembrie 2020 şi repartizat aleatoriu completului nr. 5.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

La 24 iunie 2021 recursul a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen la 7 octombrie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, urmând a se pune în discuţie excepţia lipsei de interes în exercitarea căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul procesual - condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, în oricare dintre formele sale de manifestare - cererea de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.

Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut şi actual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile sau a unei căi de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii formulate.

Verificând condiţia interesului exercitării prezentului recurs, Înalta Curte constată că singura critică adusă de recurentul-reclamant hotărârii recurate se referă la faptul că procedura de citare cu intimaţii C. şi H. nu ar fi fost legal îndeplinită la data la care instanţa de judecată a rămas în pronunţare asupra apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 160 C. proc. civ., (1) Dacă partea prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaţia sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citaţia sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părţii interesate.

(2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

(3) În lipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată şi de celelalte părţi ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.

Având în vedere prevederile anterior redate, se constată că în calea de atac numai partea nelegal citată poate invoca nulitatea hotărârii decurgând din nelegala sa citare - reclamantul nu are interes să invoce nelegala citare a adversarilor săi.

Cum nulitatea rezultată din necitare are un caracter relativ, ea poate fi invocată numai de partea interesată, respectiv numai de partea ocrotită de norma încălcată, ceea ce în speţă nu s-a realizat.

Recurentul-reclamant nu poate invoca în calea de atac a recursului nelegala citare a unora dintre intimaţi la ultimul termen de judecată pentru că nu are interes, iar vicierea procedurii de citare cu părţile adverse, pe care recurentul o susţine în obţinerea nulităţii, nu se confundă cu vătămarea impusă de art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs promovată de recurentul-reclamant A. este lipsită de interes, demersul procesual fiind fără finalitate practică din punct de vedere juridic, având în vedere critica formulată - nelegala citare a intimaţilor, aspect ce nu aduce vreo vătămare recurentului.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 62 din 11 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2021.