Appeal annulled as void for failure to state cassation grounds; damages claim against court authorities upheld

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, B. şi Judecătoria Lugoj, la repararea integrală a prejudiciului reprezentând daune morale în cuantum de 1000 RON, suferit ca urmare a conduitei pârâtei B., care în dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Lugoj nu a soluţionat cererea reclamantului A. ca taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON datorată în cadrul acelui dosar să fie achitată de către soţia acestuia C..

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Timiş:

Prin sentinţa civilă nr. 1589/PI din 2 decembrie 2019, Tribunalul Timiş a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului A. faţă de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Judecătoria Lugoj şi B..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara:

Prin decizia civilă nr. 117 din 17 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1589/PI din 2 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 117 din 17 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 decembrie 2020, fiind aleatoriu repartizat spre soluţionare completului de judecată nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (18 iulie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 7 octombrie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată de intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, fără existenţa vreunei opoziţii a pârâtelor, au hotărât favorabil pârâtelor care i-au îngrădit accesul la justiţie.

În continuare, partea a prezentat scurte aprecieri cu privire la modul de soluţionare de către judecător a dosarului nr. x/2019, susţinând că vătămarea sa "este concretizată prin abuz de rea intenţie".

Înalta Curte constată că aspectele prezentate de recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Nemulţumirile părţii vizând modul în care instanţele de fond au soluţionat cauza nu suplinesc obligaţia legală de motivare a recursului. Aspectele prezentate - faptul că instanţele au hotărât favorabil pârâtelor - nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În aceste condiţii, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 17 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2021.