Delictual liability for 1959 expropriation barred by res judicata from specialized compensation procedure and lack of civil legal capacity of the Government

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 13 mai 2019 pe rolul Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul Român, Comuna Ceahlău prin Primar, S.C. Hidroelectrica S.A., prin administrator judiciar B. şi Sucursala C., solicitând a se constata nelegalitatea măsurii de naţionalizare a imobilului (expropriere) şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata despăgubirilor evaluate la suma de 45.684 euro (echivalentul a 217.382 RON curs leu/eur de 4,7584 RON la data de 10.05.2019), cu titlu de prejudiciu material, pentru exproprierea efectuată în temeiul Decretului nr. 216/1959 a terenului proprietatea tatălui reclamantei, D., în suprafaţă de 15.228 mp, situat în com. Ceahlău, jud. Neamţ. De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul a 475.840 RON) cu titlu de prejudiciu moral pentru exproprierea abuzivă a terenului, cu exercitarea unor manopere dolosive pentru a muşamaliza lipsa despăgubirilor ce trebuiau acordate conform legii.

Faptele ilicite constau în exproprierea ilegală a terenului de 15.228 mp, fără acordarea de juste şi prealabile despăgubiri conform decretului în baza căruia a fost dispusă şi în încercarea de a muşamaliza lipsa despăgubirilor.

În ceea ce priveşte prejudiciul, cel material este reprezentat de valoarea din prezent a terenului expropriat abuziv, suma solicitată impunându-se a fi actualizată până la data plăţii efective. Terenul de 15.228 mp nu mai poate fi restituit în natură, dată fiind construirea Lacului de acumulare Bicaz pe acel pământ.

Prejudiciul moral s-a produs prin neplăcerile şi frustrările cauzate de stat în urma exproprierii, dificultăţi de ordin financiar cauzate de lipsa acordării unei despăgubiri pecuniare şi falsitatea acordării de teren în substituire.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998-999 şi art. 1003 C. civ.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Neamţ:

Prin sentinţa civilă nr. 573 din 7 noiembrie 2019, Tribunalul Neamţ a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica S.A" şi Sucursala C..

A admis excepţia lipsei capacităţii juridice civile (astfel cum a fost calificată de instanţă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive), invocată de pârâtul Guvernul României şi, în consecinţă, a respins acţiunea în răspundere civilă delictuală având ca obiect pretenţii (daune materiale şi morale) formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate juridică civilă.

A respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată prin întâmpinare de pârâta unitatea administrativ-teritorială comuna Ceahlău, judeţul Neamţ prin primar.

A admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. şi Sucursala C..

A respins, ca inadmisibilă, acţiunea în răspundere civilă delictuală având ca obiect pretenţii (daune materiale şi morale) formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, unitatea administrativ-teritorială comuna Ceahlău prin primar, Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. şi Sucursala C..

A respins, ca neîntemeiată, solicitarea pârâţilor Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. şi Sucursala C. de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecată.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei unitatea administrativ-teritorială comuna Ceahlău suma de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.786,32 RON, pentru care reclamanta a beneficiat de facilităţi la plată sub forma reducerii, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Neamţ la data de 07.08.2019 în dosar nr. x/2019, au rămas în sarcina statului.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău:

Prin decizia nr. 265 din 1 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 573 din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunal Neamţ.

A fost obligată apelanta să plătească intimatei Comuna Ceahlău suma de 1500 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 265 din 1 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, reclamanta A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs recurenta-reclamantă a arătat că atât Tribunalul Neamţ, cât şi Curtea de Apel Bacău au admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Guvernului României, raportat la natura litigiului - despăgubiri, reţinând că acesta ar putea avea calitate procesuală pentru actele administrative emise numai prin ministerele care îl compun. În cauză, actul administrativ în baza căruia s-a iniţiat exproprierea şi au fost acordate pretinsele despăgubiri a fost edictat de Consiliul de Miniştri, astfel încât nu se poate constata caracterul nelegal al măsurilor corelative exproprierii fără a fi citat pentru opozabilitate Guvernul României, cu atât mai mult cu cât bunurile expropriate treceau, potrivit legii, în proprietatea publică a statului.

Cu toate că în considerentele deciziei recurate instanţa de apel a reţinut că exproprierea terenului nu a fost ilicită, autorul reclamantei nu a primit o despăgubire efectivă în urma exproprierii terenului în suprafaţă de 15.228 mp, fapt ce aduce atingere dreptului de proprietate, încălcat în mod continuu încă din anul 1958 şi până în prezent.

Atât Tribunalul Neamţ, cât şi Curtea de Apel Bacău au soluţionat greşit situaţia dedusă judecăţii, din perspectiva puterii de lucru judecat. În continuare, recurenta-reclamantă a arătat că statul a înscris pe un libret E. suma de 65.165 RON, însă o parte din această sumă a fost stornată ilegal în baza HCM 771, iar o altă parte a fost retrasă mai apoi de către stat, ca urmare a unei false acordări de teren în substituirea celui vechi. Defunctul D. sau familia nu au deţinut niciodată teren în altă localitate, aceasta reprezentând doar una dintre dovezile care demonstrează că exproprierea s-a realizat abuziv, fapt ce dă dreptul la acţiunea în despăgubiri întemeiată pe răspunderea civilă delictuală. Reclamanta, continuatoare în drepturi, nu poate solicita suma întrucât aceasta nu există, fiind stornată ilegal.

Apreciază că este nelegală şi soluţia dată de Curtea de Apel Bacău în privinţa existenţei în patrimoniul autorului a unui bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la CEDO. Exproprierea naşte dreptul la despăgubire, iar în cauză există hotărârea Consiliului de Miniştri privitoare la despăgubirile ce se acordă celor expropriaţi. Coroborat cu întreaga documentaţie ce face dovada preluării imobilului, este evident că se bucură de un "bun" şi are dreptul la despăgubire.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 septembrie 2020.

Având în vedere data înregistrării cererii introductive (13 mai 2019), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispoziţiile Legii nr. 310/2018.

La dosar au fost depuse întâmpinări de către intimaţii-pârâţi Comuna Ceahlău, Guvernul României şi Statul Român prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi, comunicate, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, au depus întâmpinare şi intimatele-pârâte Hidroelectrica S.A. şi Sucursala C. Piatra Neamţ, invocând excepţia nulităţii pentru nemotivare şi excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere obiectul dosarului - expropriere. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După efectuarea procedurilor de comunicare, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen la 7 octombrie 2021, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiilor invocate în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Prealabil analizării cererii de recurs, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac şi asupra excepţiei nulităţii recursului, invocate în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatele-pârâte Hidroelectrica S.A. şi Sucursala C. Piatra Neamţ, se constată că obiectul acţiunii introductive nu este "expropriere", astfel cum susţin intimatele în argumentarea excepţiei invocate.

Temeiul juridic al pretenţiilor deduse judecăţii îl constituie răspunderea civilă delictuală, în cuprinsul cererii de chemare în judecată fiind indicate dispoziţiile art. 998-999 C. civ. şi la art. 1003 C. civ.

În dezvoltarea motivelor cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că:

- faptele ilicite pentru care solicită tragerea la răspundere a pârâţilor constau în exproprierea ilegală a terenului de 15.228 mp, fără acordarea de juste şi prealabile despăgubiri conform decretului în baza căruia a fost dispusă;

- prejudiciul material este reprezentat de valoarea terenului expropriat abuziv;

- prejudiciul moral s-a produs prin neplăcerile şi frustrările cauzate de stat în urma exproprierii, dificultăţi de ordin financiar cauzate de lipsa acordării unei despăgubiri pecuniare;

- legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul material şi moral rezultă din însăşi săvârşirea faptei, neputând exista vreun dubiu că prin exproprierea abuzivă s-a adus atingere asupra dreptului de proprietate al reclamantei.

Astfel cum a fost formulată cererea de chemare în judecată, reiese că prin acţiunea promovată reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri materiale şi morale pentru repararea prejudiciului suferit prin exproprierea tatălui său, constatarea nelegalităţii măsurii de expropriere a terenului fiind formulată în scopul demonstrării caracterului ilicit al faptelor prin care au fost încălcate drepturi patrimoniale/nepatrimoniale.

Cum temeiul juridic al acţiunii este cel al răspunderii civile delictuale, având în vedere cuantumul despăgubirilor solicitate (45.684 euro - echivalentul a 217.382 RON, cu titlu de prejudiciu material şi 100.000 euro - echivalentul a 475.840 RON, cu titlu de prejudiciu moral), faţă de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., reiese că decizia civilă nr. 265 din 1 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă are deschisă calea de atac a recursului.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatele-pârâte Hidroelectrica S.A. şi Sucursala C. Piatra Neamţ.

Referitor la excepţia nulităţii pentru nemotivare, invocată în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar de intimaţii-pârâţi Comuna Ceahlău, Guvernul României şi Statul Român prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi, respectiv de intimatele-pârâte Hidroelectrica S.A. şi Sucursala C. Piatra Neamţ, se reţine că, deşi recurenta-reclamantă a formulat critici indicând ca temei dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., susţinerile privind modul de soluţionare a excepţiei lipsei capacităţii juridice civile se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar cele vizând caracterul ilicit al faptei pot fi circumscrise pct. 8 al aceluiaşi articol.

Nu se identifică critici care să atragă incidenţa art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - recurenta nu argumentează în niciun fel faptul că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau care ar fi motivele contradictorii ori străine de natura cauzei, astfel încât se constată că acest motiv de nelegalitate a fost formal invocat.

Aşadar, având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici de natură a fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., nu se poate reţine sancţiunea prevăzută de art. 489 C. proc. civ. în cazul nemotivării căii de atac - nulitatea recursului.

Pe fondul recursului, se observă că primul motiv de recurs vizează soluţia pronunţată de Tribunalul Neamţ şi confirmată de Curtea de Apel Bacău de admitere a excepţiei lipsei capacităţii procesuale a Guvernului României, raportat la natura litigiului - despăgubiri, coroborat cu prevederile Codului administrativ, art. 14-50, art. 102 şi art. 108 din Constituţia României.

Recurenta-reclamantă solicită să se constate nelegalitatea deciziei în ceea ce priveşte modul de soluţionare a acestei excepţii, arătând că nu se poate constata caracterul nelegal al măsurilor corelative exproprierii fără a fi citat "pentru opozabilitate" Guvernul României, având în vedere că bunurile expropriate treceau în proprietatea publică a statului.

În expunerea acestei critici, pe lângă faptul că partea nu argumentează şi nu dezvoltă în ce anume ar consta nelegalitatea soluţiei pronunţate pe această excepţie, nu justifică nici care ar fi legătura dintre opozabilitatea hotărârii prevăzută de art. 435 C. proc. civ. şi capacitatea procesuală (condiţie de exercitare a acţiunii civile prevăzută de art. 32 C. proc. civ.), având în vedere că citarea sau introducerea în cauză a unei părţi pentru opozabilitate (pentru ca hotărârea să producă efecte faţă de aceasta), nu îi conferă părţii capacitate procesuală.

Astfel cum a reţinut prima instanţă, soluţie validată de curtea de apel, chemarea în judecată a Guvernului României în calitate de pârât într-un litigiu de drept comun nu este posibilă, faţă de lipsa capacităţii sale juridice civile, având în vedere că obligaţiile ce se cer a fi stabilite în sarcina acestuia prin cererea principală (de plată a unor despăgubiri care să acopere prejudiciul material şi daunele morale) nu corespund capacităţii juridice administrative a executivului, ca expresie a atribuţiilor şi competenţelor stabilite prin normele constituţionale şi cele ale legilor speciale de organizare şi funcţionare.

Cum prezenta cauză nu este un litigiu de contencios administrativ în accepţiunea art. 2 lit. e) din Legea nr. 554/2004, soluţia pronunţată de instanţele de fond asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale a Guvernului României este legală, recurenta-reclamantă nereuşind să arate contrariul.

Al doilea motiv de recurs vizează considerentele deciziei, ce reţin că exproprierea nu a fost ilicită, ci, dimpotrivă, autorul reclamantei a primit despăgubiri băneşti.

După ce reia prezentarea situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă arată că atât Tribunalul Neamţ, cât şi Curtea de Apel Bacău "au soluţionat greşit, din perspectiva puterii de lucru judecat situaţia dedusă analizei".

Criticile expuse în continuare se referă la legalitatea/nelegalitatea decretului de expropriere, partea prezentând "dovezile care demonstrează că exproprierea s-a realizat abuziv" - fapt ce, în aprecierea sa, îi conferă dreptul la acţiunea în despăgubiri întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

În lipsa unei dezvoltări corespunzătoare a motivelor pentru care partea apreciază că decizia pronunţată ar fi nelegală din perspectiva puterii de lucru judecat, instanţa nu se poate substitui autorului cererii de recurs, apreciind că sunt lămuritoare considerentele instanţei de apel, în care se arată că:

"În lipsa identităţii de obiect şi cauză între prezentul litigiu şi cel soluţionat prin decizia civilă nr. 467A/2017 pronunţată la data de 22.05.2017 de Curtea de Apel Bucureşti, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de comuna Ceahlău a fost respinsă.

În mod corect pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A şi Sucursala "C." au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei. (. . . . . . . . . . . . .) Faptul că reclamanta nu a obţinut în această procedură specială o dispoziţie favorabilă, dispoziţia fiind supusă şi controlului instanţei de judecată, nu îi deschide calea satisfacerii pretenţiilor pe calea acţiunii de drept comun în pretenţii întemeiate pe răspunderea civilă delictuală. Din însuşi modul de formulare a acţiunii introductive de instanţă se desprinde concluzia că reclamanta contestă cele stabilite cu putere de lucru judecat de instanţă prin decizia amintită, contestând modul în care au fost interpretate probele în acel litigiu şi dorind readucerea în discuţia instanţei a problemei caracterului abuziv sau nu al exproprierii autorului său prin Decretul nr. 216/1959. Or, această problemă a fost deja lămurită în procedura specială a Legii nr. 10/2001 urmată de reclamantă."

În ceea ce priveşte ultimul motiv de recurs, cu referire la nelegalitatea soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Bacău în privinţa existenţei în patrimoniul autorului a unui bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, exproprierea nu deschide dreptul la despăgubire, în mod direct şi necondiţionat.

Curtea de la Strasbourg a stabilit că exista un "bun" în sensul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţie în măsura în care, în mod cumulativ, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie o instanţă judecătorească a recunoscut unei persoane calitatea de proprietar al bunului şi prin dispozitivul hotărârii a dispus în mod expres restituirea bunului către acea persoană (Păduraru c. României).

Se constată că instanţa de apel a avut în vedere cele statuate în cauza Atanasiu şi alţii contra României, în cuprinsul căreia s-a arătat că un "bun actual" există în patrimoniul proprietarilor deposedaţi abuziv de stat dacă s-a pronunţat în prealabil o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, prin care nu numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a şi dispus expres în sensul restituirii bunului.

Faptul că există hotărârea Consiliului de Miniştri privitoare la despăgubirile ce se acordă celor expropriaţi, nu înseamnă că reclamanta se bucură de un "bun" şi are dreptul la despăgubire, dat fiind că în speţă, în procedura Legii nr. 10/2001, din contră, s-a stabilit irevocabil că exproprierea nu a fost abuzivă, ci cu plata unei despăgubiri, astfel că noua acţiune întemeiată pe fapta ilicită este inadmisibilă - cum în mod legal a reţinut curtea de apel.

Pentru considerentele expuse, cum criticile îndreptate împotriva deciziei din apel au fost găsite nefondate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatele-pârâte Hidroelectrica S.A. şi Sucursala C. Piatra Neamţ.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 265 din 1 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2021.