Public service contract: mischaracterization of recusal as appeal and violation of mandatory panel composition under Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin acţiunea înregistrată la 22 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 308.695,74 RON despăgubiri pentru neefectuarea la termen a lucrărilor cadastrale.

În motivarea acţiunii s-a arătat că între reclamantă şi pârâtă a fost încheiat contractul de servicii nr. x/04.11.2010, având ca obiect realizarea cadastrului pe teritoriul comunei A., judeţul Bistriţa Năsăud. Preţul serviciilor a fost stabilit la suma de 1.888.405,92 RON, iar lucrările urmau să fie finalizate în termen de 8 luni, ulterior, prin acte adiţionale, termenul de finalizare a lucrărilor fiind prelungit succesiv, ultimul termen stabilit fiind 31 decembrie 2015.

Prin actul adiţional nr. x/18.04.2014, preţul a fost majorat la suma de 2.093.005,92 RON TVA inclus. Pârâta a înregistrat întârzieri semnificative în executarea lucrărilor ce au fost finalizate abia în anul 2019.

S-au invocat prevederile art. 11.1 din contract ce prevede că în cazul în care, din vina sa exclusivă, prestatorul nu reuşeşte să-şi execute obligaţiile asumate prin contract, atunci achizitorul are dreptul de a obţine penalităţi, o sumă echivalentă cu 0,01% pe zi de întârziere din situaţia existentă cu privire la prestarea serviciilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969, art. 1069 alin. (2), art. 1470 şi urm. C. civ. din 1864 şi dispoziţiile Legii nr. 101/2016.

Reclamanta a depus la dosar precizare de acţiune, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 308.695,74 RON despăgubiri aferente perioadei 01.01.2016-20.01.2020 şi în continuare la plata sumei de 209,30 RON pe zi întârziere din 21.01.2020 şi până la data executării integrale a contractului de servicii nr. x/04.11.2020.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud:

Prin sentinţa civilă nr. 208/F din 7 iulie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, s-a respins acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. împotriva pârâtei B. S.R.L..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj:

Prin decizia nr. 242/A din 11 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. împotriva sentinţei civile nr. 208/F din 7 iulie 2020 a Tribunalului Bistriţa.

A fost obligată apelanta să plătească intimatei B. S.R.L. suma de 4.060,29 RON, cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 242/A din 11 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. a declarat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut nelegalitatea deciziei, arătând că:

- apelul a fost soluţionat în lipsa sa, fiind nelegal citată - apelul a fost soluţionat cu încălcarea art. 153 C. proc. civ.

- hotărârea instanţei de apel conţine argumente contradictorii - se reţine executarea întocmai a contractului de către pârâtă, dar şi neexecutarea integrală a lucrărilor, ce sunt totuşi executate, dar nu sunt finalizate, documentaţia nefiind avizată;

- este lipsită de suport legal motivarea soluţiei sub aspectul faptului că executarea obligaţiei de plată a preţului, fără a formula obiecţiuni, dovedeşte că neexecutarea obligaţiilor de către pârâtă nu se datorează culpei acesteia;

- este greşită reţinerea potrivit căreia pentru neexecutarea integrală a lucrărilor pârâta ar putea fi obligată la plata daunelor moratorii doar în raport de partea neexecutată, contrar art. 978 C. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 ianuarie 2021 şi repartizat aleatoriu completului nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii introductive (22 octombrie 2019), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispoziţiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

După efectuarea procedurilor de comunicare, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen la 7 octombrie 2021, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, exclusiv din perspectiva motivului de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 1 C. proc. civ., care se va analiza prioritar fondului recursului, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte urmează a admite formal recursul şi a casa hotărârea atacată, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prealabil, se constată că, în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, intimata-pârâtă a invocat inadmisibilitatea recursului întrucât calea de atac nu este prevăzută de legea care guvernează raporturile juridice dintre părţi. Contrar acestei susţineri ce se întemeiază pe inexistenţa căii de atac a recursului, pentru argumentele ce urmează a fi expuse, se reţine că, dimpotrivă, calea de atac prevăzută de lege este (numai) recursul. Restul considerentelor din cuprinsul întâmpinării, deşi expuse în susţinerea inadmisibilităţii, converg motivării ce urmează.

Prin acţiunea înregistrată la 22 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata unor despăgubiri datorate în temeiul contractului de servicii nr. x încheiat la 4 noiembrie 2010 ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziţie publică prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Aşadar, norma de drept substanţial aplicabilă contractului de achiziţie publică de servicii încheiat între reclamanta şi pârâta din prezenta cauză este O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum era în vigoare la 4 noiembrie 2010 - data încheierii contractului de servicii, procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante emise înainte de încheierea contractului, precum şi acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire [...]se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

De asemenea, art. 28716 din acelaşi act normativ, în varianta de la momentul încheierii contractului, prevedea că hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă, după caz, în condiţiile art. 286 alin. (1) de secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel şi ale art. 286 alin. (11 ) de secţia comercială a curţii de apel.

Sub aspect procedural, art. 27 C. proc. civ. prevede că, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Calea de atac este cea prevăzută de legea în vigoare la data declanşării litigiului. În cauză, acţiunea reclamantei a fost înregistrată la 22 octombrie 2019, astfel încât devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, lege indicată, de altfel, de reclamantă ca temei de drept al cererii de chemare în judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 din această lege, (1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice.

(11)Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

(12) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (11) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante.

În ceea ce priveşte calea de atac, art. 55 alin. (3) din aceeaşi lege (în vigoare la data înregistrării acţiunii, fără a ţine seama de modificările intervenite succesiv prin O.U.G. nr. 23/2020, Decizia nr. 221/2020, O.U.G. nr. 114/2020) dispune că: hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.

Prin Decizia nr. 40/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 683 din 31 iulie 2020 (decizie obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018), s-a statuat că: în interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

În cauză, calificând greşit calea de atac exercitată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. ca fiind apel, în loc de recurs, curtea de apel a judecat ca instanţă de apel, în compunerea cu doi judecători - prevăzută de lege pentru judecata apelului, şi nu ca instanţă de recurs, în compunerea cu trei judecători, astfel cum prevede art. 54 alin. (21) din Legea nr. 304/2004 - recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Se constată, astfel, că au fost încălcate normele imperative privind compunerea instanţei, ceea ce determină incidenţa cazului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ., în raport de care recursul va fi admis, iar decizia curţii de apel va fi casată, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, ca instanţă de recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Recunoaşterea unei alte căi de atac constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În situaţia în care împotriva hotărârii de primă instanţă putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, observând că a fost învestită în mod greşit cu soluţionarea unui apel, instanţa avea obligaţia să procedeze conform art. 152 C. proc. civ. la calificarea căii de atac. Or, judecând cauza în apel, deşi hotărârea de primă instanţă nu era susceptibilă de exerciţiul căii de atac în această modalitate, instanţa de apel a nesocotit principiul legalităţii căilor de atac şi normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite formal recursul declarat împotriva deciziei nr. 242/A din 11 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, hotărâre care va fi casată, iar cauza va fi trimisă Curţii de Apel Cluj, pentru soluţionarea, ca instanţă de recurs, a căii de atac formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. împotriva sentinţei civile nr. 208/F din 7 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Faţă de soluţia pronunţată, se constată nu se impune analiza motivelor de recurs formulate de reclamantă.

Reţinând că s-a dispus soluţia casării cu trimitere spre rejudecarea ca recurs a căii de atac, Înalta Curte nu se poate pronunţa asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de intimata-pârâtă B. S.R.L., acestea urmând a fi avute în vedere de Curtea de Apel Cluj, în raport de deznodământul judiciar ce se va dispune în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. împotriva deciziei nr. 242/A din 11 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea ca recurs a căii de atac exercitate împotriva sentinţei civile nr. 208/F din 7 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2021.