Territorial jurisdiction for execution against guarantor: domicile of pursued debtor controls despite principal debtor's location

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 20 aprilie 2021, A., Executor judecătoresc a solicitat încuviinţarea executării silite, respectiv executarea silită indirectă prin toate formele împotriva debitorului garant B. pentru realizarea obligaţiei de plată a sumei de 3.612,99 RON reprezentând împrumut restant şi dobânda aferentă la data de 14 aprilie 2021 plus dobânda calculată conform prevederilor titlului executoriu până la data plăţii efective a debitului, în temeiul contractului de împrumut nr. x din 2 octombrie 2019 încheiat între C. şi D., precum şi a cheltuielilor de executare silită în dosarul de executare nr. x/2021.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 4283 din 28 aprilie 2021, Judecătoria Craiova, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.

S-a constatat că art. 666 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că cererea de încuviinţare a executării silite se adresează instanţei de executare, care, potrivit art. 651 alin. (1) din cod, este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum textul nu face referire la situaţia în care executarea vizează mai mulţi debitori, printre care şi debitori accesorii, instanţa a apreciat că în aceste situaţii devin incidente dispoziţiile generale în materie de competenţă, respectiv cele ale 112 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, cum în cauză calitatea de debitor principal în contractul de împrumut nr. x/2019 o are D., cu domiciliul în Bucureşti, s-a constatat că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti are calitatea de instanţă de executare şi pentru debitorul garant.

2.2. Prin sentinţa nr. 5117 din 3 iunie 2021, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Craiova. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că, în speţă, există un singur debitor urmărit, iar acesta este B., semnatar al contractului de împrumut nr. x/2019 în calitate de garant, aşa cum rezultă din cererea de executare silită formulată de creditor, din încheierea de deschidere a dosarului de executare şi din cererea de încuviinţare a executării silite formulată de executorul judecătoresc.

S-a constatat, astfel, că neexistând o pluralitate de debitori urmăriţi nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., iar instanţa de executare este cea în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului B., respectiv Judecătoria Craiova.

Împrejurarea că împrumutatul D. ar avea domiciliul în Bucureşti nu a fost găsită de natură a atrage competenţa Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în condiţiile în care această persoană nu are nicio calitate în dosarul de executare nefiind urmăriră silit de către creditor, în sensul cerut de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care Executorul judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului garant B., pentru punerea în executare, în oricare din formele prevăzute de lege, a titlului executoriu contract de împrumut nr. x din 2 octombrie 2019.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv în funcţie de domiciliul debitorului principal sau al garantului.

În primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reţine însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenţia de împrumut cât şi de debitorii garanţi, fie ei fidejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "sunt părţi în procedura de executare creditorul şi debitorul" raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menţionate, competenţa de soluţionare a unei cereri privind încuviinţarea executării silite, cum este cazul în faţă, aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată împotriva debitorului garant B., neexistând o pluralitate de pârâţi (debitori urmăriţi).

Astfel, se constată că executorul judecătoresc, la cererea creditoarei, a înţeles să se îndrepte împotriva debitorului garant, potrivit încheierii din 16 aprilie 2021 şi a cererii de încuviinţare a executării silite.

În aceste condiţii, debitorul garant a dobândit calitate procesuală, atâta timp cât în actul de învestire al instanţei reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc este indicată respectiva persoană.

Faţă de toate cele de mai sus şi cum, în cauză, domiciliul numitului B. era la data sesizării organului de executare în Craiova, în circumscripţia Judecătoriei Craiova, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.