Territorial jurisdiction for payment orders arising from administrative concession contracts under general domicile rules
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Juđcătoria Buftea (Bucharest district), dismissing the argument that the Juđcătoria Arad had territorial competence. The dispute arose from a request for a payment order issued by a public free zone authority against a company for unpaid concession fees and penalties under a land concession contract located in Arad, where both lower courts had previously declined jurisdiction. Ruling on the decisive legal basis, the Court held that the territorial competence for a payment order is determined by the competence for the merits, which, for administrative contracts, falls under ordinary civil jurisdiction pursuant to Law No. 554/2004; as the contract did not expressly stipulate a place of performance for the obligations, the general rule of civil procedure requiring filing at the defendant's seat (Art. 107 of the Code of Civil Procedure) applied, rendering the Arad court's reliance on the location of the land or payment accounts irrelevant.
Legislator headnote
AI generatedart. 1016 C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for payment orders arising from administrative concession contracts under general domicile rules: Instanţa a reţinut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă specială care reglementează competenţa teritorială a litigiilor date de lege în competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ, nefiind incident în cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 13 noiembrie 2020, Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici-Arad a solicitat, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. şi în temeiul art. 1013, art. 1024 şi următ. C. proc. civ., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună emiterea unei ordonanţe de obligare a debitoarei la plata sumelor de 125.427,7 RON reprezentând contravaloarea redevenţei neachitate, conform facturilor emise în baza contractului de concesiune nr. x din 7 martie 2002 şi de 139.441,50 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor contractuale, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:
2.1. Prin sentinţa nr. 30 din 12 ianuarie 2021, Judecătoria Arad, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către debitoare prin întâmpinare. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei de plată în favoarea Judecătoriei Buftea.
Instanţa a avut în vedere dispoziţiile cuprinse la art. 1016 C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 8 alin. (2) teza finală şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
A constatat că întrucât litigiul decurge din executarea unui contract administrativ (contractul de concesiune nr. x/2002), potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cererea formulată de reclamantă, asimilată instituţiei publice, este de competenţa exclusivă a instanţei de la sediul pârâtei.
În plus, independent de prevederile art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-au mai reţinut dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Prin prisma acestora s-a constatat că în cuprinsul contractului de concesiune nu a fost stipulată nicio clauză prin care să se prevadă în mod expres că locul în care se va face executarea obligaţiilor este în Arad, art. 10.2 stipulând în sensul că orice neînţelegere, pretenţie sau litigiu între părţi va fi soluţionat de către instanţele judecătoreşti competente.
S-a concluzionat astfel că şi în ipoteza în care instanţa competentă nu s-ar determina potrivit art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare nu ar reveni Judecătoriei Arad, întrucât nu sunt incidente alte texte de lege din materia competenţei teritoriale alternative care să atragă competenţa acesteia, astfel încât s-ar impune aplicarea regulii de drept comun, respectiv a stabilirii competenţei instanţei din circumscripţia teritorială a sediului pârâtei.
2.2. Prin sentinţa nr. 8965 din 3 iunie 2021, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de creditoare. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad. A constatat conflictul negativ de competenţă. A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă de plată. A suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului.
Instanţa a reţinut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă specială care reglementează competenţa teritorială a litigiilor date de lege în competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ, nefiind incident în cauză.
A constatat că litigiilor date în competenţa instanţelor civile de drept comun conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 le sunt aplicabile dispoziţiile care reglementează competenţa materială şi teritorială din C. proc. civ., respectiv art. 113 alin. (1) pct. 3.
Or, obiectul contractului îl constituie concesionarea unui teren situat în Arad, locul implicit pentru executarea obligaţiilor fiind în Arad. Totodată, s-a constatat că potrivit art. 6.2 din contract, plăţile vor fi efectuate în conturi deschise la B. Sucursala Arad.
Concluzionând, s-a reţinut că, creditoarea a sesizat o instanţă competentă teritorial potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., respectiv Judecătoria Arad.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în considerarea următoarelor argumente:
Litigiul care a generat declinările de competenţă reciproce şi crearea conflictului negativ constă în solicitarea formulată de reclamanta Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici-Arad, de obligarea a pârâtei S.C. A. S.R.L., pe calea procedurală a ordonanţei de plată, la executarea obligaţiilor asumate de aceasta (redevenţe) în baza contractului de concesiune încheiat de părţi cu privire la un teren amplasat în incinta Zonei Libere Curtici Arad, în vederea desfăşurării de activităţi specifice zonei libere.
Faţă de calea procedurală aleasă de reclamantă - aceea a ordonanţei de plată - devin incidente, în ce priveşte competenţa teritorială, dispoziţiile art. 1016 C. proc. civ., aplicabile materiei, dispoziţii potrivit cărora "dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".
În ce priveşte fondul cauzei, se constată că pretenţiile reclamantei derivă dintr-un contract de concesiune care, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este asimilat actelor administrative.
Referitor la competenţa de soluţionare a litigiilor care decurg din executarea unor astfel de contracte, dispoziţiile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 stabilesc că ea aparţine instanţelor civile de drept comun.
În mod asemănător, în contractul părţilor s-a stabilit (art. 10.2) că "orice neînţelegere, pretenţii sau litigiu ce decurg din sau în legătură cu executarea şi interpretarea prezentului contract (...) vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti române competente", fără să se prevadă vreun criteriu de determinare a competenţei, în funcţie de locul executării obligaţiilor asumate.
În aceste condiţii, pentru stabilirea instanţei competente teritorial devine incidentă regula de drept comun înscrisă în art. 107 C. proc. civ., care se referă la instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtului.
Cum în speţă sediul pârâtului se află în Otopeni, judeţul Ilfov şi întrucât acesta a invocat excepţia de necompetenţă teritorială prin întâmpinare, cu respectarea aşadar, a dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că aparţine competenţa teritorială de judecată în primă instanţă a pricinii, Judecătoriei Buftea, legal învestită prin sentinţa de declinare.
În cauză nu se poate vorbi despre "un loc implicit al executării obligaţiilor" decurgând din faptul că obiectul contractului îl reprezintă concesionarea unui teren în Arad (ceea ce ar fi de natură să atragă competenţa Judecătoriei Arad) întrucât, în sensul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. - care reglează competenţa în astfel de situaţii, legate de executarea convenţiilor - este necesar ca părţile să prevadă expres un astfel de loc al executării, el neputând fi dedus implicit, în absenţa unei clauze.
De asemenea, este lipsit de relevanţa (reţinută de hotărârea care a ocazionat conflictul negativ) faptul că plăţile urmau a fi efectuate în conturi deschise la B. Arad.
Pentru ca "locul plăţii" să fie relevant în stabilirea competenţei teritoriale este necesar să fie incidentă norma art. 113 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., care vizează însă "cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare", neregăsită în speţă.
În consecinţă, prin aplicarea regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ţinând seama de sediul pârâtului, urmează să fie stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.