Territorial jurisdiction for objection to compulsory enforcement: binding effect of the court that authorized execution versus debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 4 septembrie 2020, Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul executorului judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată din 11 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil B., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în dosarul de executare, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1264/CC din 16 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu creditoarea C..

La data de 17 noiembrie 2020, contestatorul a formulat cerere de conexare a dosarului la dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, care are ca obiect contestaţie la executare formulată în dosarul execuţional nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2799 din 21 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

S-a constatat, prin prisma art. 651 alin. (1) şi art. 712 alin. (1) C. proc. civ., că revine instanţei de executare competenţa exclusivă de soluţionare a contestaţiei la executare şi că este instanţă de executare judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului la data începerii executării silite.

Or, în speţă, cererea de executare silită a fost formulată la data de 30 decembrie 2019 şi îl priveşte inclusiv pe debitorul Ministerul Justiţiei, al cărui sediu este în Bucureşti.

S-a apreciat că la stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze contestaţia la executare nu prezintă relevanţă instanţa care a dispus încuviinţarea executării silite.

Astfel, în procedura necontencioasă în care se soluţionează cererea de încuviinţare a executării silite, verificarea competenţei se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenţei, inclusiv potrivit art. 112 sau/şi art. 127 din cod, însă analiza aşa făcută nu tranşează definitiv problema competenţei de soluţionare a oricărei cereri ce poate fi formulată referitor la executarea silită încuviinţată.

Din acest punct de vedere, s-a considerat că după formularea contestaţiei la executare, instanţa învestită este chemată a analiza propria competenţă, fără a fi ţinută de concluzia instanţei care s-a pronunţat asupra cererii de încuviinţare a executării silite.

S-a constatat că în cauză nu se pune problema incidenţei art. 112 sau art. 127 C. proc. civ., întrucât contestaţia la executare a fost formulată doar de debitorul Ministerul Justiţiei, iar părţile nu au o legătură relevantă cu instanţele de la sediul acestuia.

A mai reţinut că problema unei pluralităţi de debitori nu trebuie soluţionată cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ. şi că în situaţia formulării mai multor contestaţii la executare de către debitori diferiţi, urmăriţi în temeiul aceluiaşi titlu, dispoziţiile art. 139 sau art. 413 alin. (1) pct. 1 din cod pot fi apreciate ca remedii utile şi recunoscute de lege.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5276 din 14 iunie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pornind de la art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că în cauză, executarea silită, obiect al contestaţiei la executare, a fost demarată la cererea creditoarei C. împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, cerere înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A. sub nr. x/2019 şi în baza căreia executorul judecătoresc a sesizat Judecătoria Cluj Napoca pentru încuviinţarea executării silite.

Prin încheierea civilă nr. 3251/CC din 6 aprilie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, instanţa de executare iniţial învestită şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executorii silite în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în raport de art. 127 C. proc. civ., apreciat ca prevalând caracterului exclusiv al competenţei teritoriale a instanţei de executare instituite de art. 651 alin. (1) din cod, faţă de calitatea creditoarei de judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj.

Prin încheierea civilă nr. 1264/CC, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia la data de 16 aprilie 2020, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. şi s-a dispus încuviinţarea executării silite privind pe creditoarea C. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei.

Transpunând normele de competenţă cuprinse la art. 112 alin. (1) teza I şi art. 116 C. proc. civ. în materia fazei procesului civil privind executarea silită, s-a reţinut că, în materia executării silite, poate fi instanţă de executare, instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul sau sediul oricărui debitor obligat prin titlul executoriu, iar determinarea acestei instanţe se realizează, în concret, în funcţie de modalitatea în care organul de executare, la solicitarea creditorului, înţelege să îşi exercite dreptul de opţiune în raport de instanţele deopotrivă competente, prin înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite pe rolul uneia dintre aceste instanţe.

În cauză, doi dintre debitorii obligaţi prin titlul executoriu au sediul în municipiul Cluj-Napoca, iar executorul judecătoresc a înţeles să sesizeze Judecătoria Cluj-Napoca.

S-a concluzionat că Judecătoria Alba Iulia este instanţa de executare competentă să soluţioneze orice incident în legătură cu procedura execuţională obiect al dosarului de executare silită nr. x/2019, întrucât competenţa teritorială a acesteia a fost fixată definitiv prin exercitarea dreptului de opţiune al executorului judecătoresc, respectiv prin declinarea în favoarea sa a competenţei de soluţionare de către instanţa iniţial învestită şi prin aceea că această instanţă a încuviinţat executarea silită.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1533/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1264/CC din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei.

Premisa problemei de drept aflate în divergenţă, care a conturat două orientări jurisprudenţiale la nivelul instanţei supreme, vizează competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare în situaţia în care instanţa de la domiciliul debitorului care formulează contestaţia la executare este o altă instanţă decât cea care a încuviinţat executarea silită.

Ca atare, ceea ce a trebuit lămurit de către instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare.

Conform minutei deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată pe site-ul instanţei supreme, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speţă, prin încheierea nr. 1264/CC din 16 aprilie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea formulată de B.E.J. A. privind pe creditoarea C. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei şi a încuviinţat executarea silită în oricare dintre formele prevăzute de lege.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.