Appeal for annulment of tax penalty waiver dismissed as raising substantive legal errors rather than material mistakes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment filed by the National Agency for Fiscal Administration, thereby upholding the final judgment in favor of the bank which had prevailed in the underlying dispute. The case concerned a fiscal control procedure where the tax authority challenged a prior court decision that partially annulled an administrative act imposing supplementary profit tax late payment penalties for May 2000, arguing that the lower courts committed material errors by ignoring specific statutory conditions and incorrectly awarding litigation costs. The Court ruled that the arguments raised were substantive legal errors constituting valid grounds for ordinary appeal rather than the evident material errors required to trigger an appeal for annulment under Article 318(1) of the Code of Civil Procedure, thus confirming the validity of the previous ruling that exempted the taxpayer from these specific penalties based on compliance with Emergency Government Order No. 163/2000.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 163/2000, art. 6 din O.U.G. nr. 163/2000, art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000, art. 318 C. proc. civ; Appeal for annulment of tax penalty waiver dismissed as raising substantive legal errors rather than material mistakes: În motivarea contestației, s-a arătat că hotărârea instanței este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece nu au fost respectate de către reclamantă, dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1887 din 11 mai 2004, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost admis în parte, recursul declarat de B.R.D. SA București, împotriva sentinței nr. 464/2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a modificat sentința și acțiunea a fost admisă în parte. S-a anulat în parte, decizia nr. 366/2002, a Ministerului Finanțelor Publice, procesul-verbal de control nr. 4614/2002, emis de Direcția Generală de Îndrumare și Control Fiscal din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, în ce privește suma de 3.138.202.161 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar pentru luna mai 2000. Pârâtul a fost obligat să compenseze sau să restituie această sumă, reclamantei și să mai plătească 5.175.000 lei, cheltuieli de judecată.
Curtea a reținut în esență că reclamanta avea achitat, la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 163/2000, impozit suplimentar, deci și cuantumul impozitului suplimentar pe luna mai 2000, astfel încât majorările de întârziere aferente sunt scutite la plată; că societatea bancară a respectat, pe lângă dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 163/2000, condițiile impuse de dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 163/2000, întrucât a achitat debitele scadente, în perioada 19 octombrie - 29 decembrie 2000.
La data de 26 mai 2004, Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1887 din 11 mai 2004 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
În motivarea contestației, s-a arătat că hotărârea instanței este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece nu au fost respectate de către reclamantă, dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000.
Contestatoarea a mai susținut că și obligarea la cheltuieli de judecată este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece Ministerul Finanțelor Publice, prin atitudinea din proces, nu a determinat aceste cheltuieli.
Verificând cererea formulată și decizia contestată, Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Greșelile invocate de contestatoare sunt eventualele greșeli de judecată, și nu doar greșeli materiale, ele reprezentând în realitate, motive de recurs.
Prevederile art. 318 C. proc. civ., se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Textul legal nu a urmărit să deschidă părților, calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt, situație la care s-ar ajunge în mod nepermis, dacă s-ar accepta punctul de vedere al contestatoarei.
Pentru considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1887 din 11 mai 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.