Territorial jurisdiction for enforcement complaints determined by factual domicile of maintenance debtor

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 4 martie 2020, A., B3, D5, E2 Bucureşti a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc B. din încheierea din 17 ianuarie 2020, solicitând a se dispune deschiderea procedurii executării silite prin poprire împotriva debitoarei C. domiciliată, în fapt, în Bucureşti, în dosarul de executare nr. 12/EX/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 5866 din 3 septembrie 2020, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de instanţă. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.

Aplicând art. 651 C. proc. civ. în cauză, s-a reţinut că domiciliul debitorului determină competenţa instanţei de executare, chemată să soluţioneze plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, conform art. 665 alin. (2) din cod.

Or, prin raportare la datele consultate din Evidenţa Populaţiei, s-a constata că debitoarea are domiciliul în Reşiţa, astfel încât Judecătoria Reşiţa a fost considerată instanţa competentă a soluţiona cauza.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 809 din 22 martie 2021, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de instanţă din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată. A constatat ivit conflict negativ de competenţă. A suspendat, din oficiu, judecarea cauzei. A dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

A reţinut, în esenţă, prin prisma art. 651 C. proc. civ., că deşi potrivit datelor consultate din Evidenţa Populaţiei, debitoarea are domiciliul legal, conform cărţii de identitate, în municipiul Reşiţa, judeţul Caraş Severin, aceasta locuieşte faptic şi neîntrerupt din anul 2010 în Bucureşti, aspect care rezultă din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar. S-a constatat, de asemenea, că la adresa din Bucureşti debitoarea avea şi reşedinţa, expirată din anul 2012.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a dispune deschiderea procedurii executării silite prin poprire.

Se observă că instanţele aflate în conflict au interpretat diferit dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., prin raportare la ce se înţelege prin domiciliul debitorului, respectiv domiciliul legal din cartea de identitate sau domiciliul faptic.

Art. 665 C. proc. civ. reglementează procedura înregistrării cererii de executare, precum şi a posibilităţii atacării încheierii prin care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare la instanţa de executare.

Instanţa de executare este, în termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În cauză, din actele dosarului, rezultă că domiciliul debitoarei C., potrivit cărţii de identitate, este în municipiul Reşiţa, judeţul Caraş Severin. Totodată, reiese, conform datele consultate din Evidenţa Populaţiei, că debitoarea a avut reşedinţa, până în anul 2012, în Bucureşti.

Dincolo însă de aceste aspecte, se observă că, în speţă, cererea care face obiectul dosarului priveşte achitarea unor sume de bani la care debitoarea a fost obligată prin hotărâri judecătoreşti şi care reprezintă cote de întreţinere restante şi penalitaţi aferente imobilului în care debitoarea a locuit.

Acest aspect reiese din înscrisurile depuse de reclamanta asociaţie la dosar potrivit cărora în litigiile existente între aceasta şi debitoarea C. cea din urmă şi-a declarat domiciliul la adresa din Bucureşti.

În raport de toate aceste aspecte, se va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă a domiciliului faptic, în sensul dispoziţiilor art. 87 C. civ., în considerarea locuirii căreia s-au calculat cotele de întreţinere ale debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.