Territorial jurisdiction for maintenance pension reduction claims: inapplicability of exclusive creditor domicile rule and prohibition on ex officio invocation of relative incompetence

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş la data de 6 mai 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., micşorarea (reducerea) pensiei de întreţinere stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 14583 din 23 decembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1292 din 6 octombrie 2020, Judecătoria Curtea de Argeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de instanţă. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

S-a constatat, prin prisma art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că prin acest text de lege s-a stabilit o favoare pentru creditorul pensiei de întreţinere, astfel încât se aplică în cazul în care se solicită acordarea pensiei de întreţinere ori majorarea acesteia nu însă şi atunci când debitorul obligaţiei de întreţinere pretinde reducerea sau sistarea pensiei.

Câtă vreme în cauză reclamantul este debitorul obligaţiei de întreţinere s-a reţinut că dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, fiind incidente cele de drept comun, respectiv cele ale art. 107 din cod.

Având în vedere că pârâta are domiciliul în municipiul Constanţa, în favoarea Judecătoriei Constanţa a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Prin sentinţa nr. 2430 din 5 martie 2021, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimată prin întâmpinare. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.

A reţinut, în esenţă, că în cauza dedusă judecăţii, normele incidente sunt cele prevăzute la art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care fiind norme de competenţă teritorială de ordin privat, nu pot fi invocate de instanţă din oficiu.

Prin încheierea din 22 iunie 2021, Judecătoria Curtea de Argeş a constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat, din oficiu, judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o acţiune având ca obiect reducerea pensiei de întreţinere, instanţele aflate în conflict înţelegând a se prevala, fie de dispoziţiile art. 107, fie de cele ale art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Aşadar, rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, în toate celelalte cazuri, cu excepţia celor prevăzute la art. 117-121 C. proc. civ., competenţa fiind relativă.

Or, în speţă, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, avându-l ca titular pe debitorul obligaţiei de întreţinere şi ca obiect reducerea pensiei de întreţinere (ceea ce nu face incidentă norma art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.) nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă pentru soluţionarea acesteia.

Conform art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Devin astfel incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Ca atare, întrucât aceste norme sunt de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei numai de către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul de a o invoca din oficiu.

Or, în cauză, din actele dosarului se constată că pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în faţa Judecătoriei Curtea de Argeş.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Curtea de Argeş, în faţa căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepţia necompetenţei teritoriale, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.