Professional claim against consumer: Inapplicability of pre-dispute forum selection clause under exclusive territorial jurisdiction rules

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea în pretenţii înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni la data de 29 iunie 2020, A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu B., obligarea pârâtului la plata sumei de 3387,92 RON reprezentând suma pe care i-o datorează reclamantei potrivit contractului de prestări servicii nr. x din 12 decembrie 2018 încheiat între părţi, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, până la data plăţii efective a debitului, calculate începând cu data cererii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată constând din factură fiscală traducător în sumă de 96,75 RON, taxă judiciară de timbru de 242,15 RON şi onorariu avocat de 400 RON, conform facturilor şi dovezilor de plată de la dosar.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 383 din 29 decembrie 2020, Judecătoria Răducăneni a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţii în favoarea Judecătoriei Braşov.

S-a constatat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile cuprinse la Capitolul X al contractului de prestări servicii nr. x/2018, intitulat Litigii, semnat de părţi şi invocat ca temei cu privire la debitul solicitat, părţile au căzut de acord ca eventualele procese care se vor ivi să fie soluţionate de instanţele competente din oraşul Braşov.

Instanţa a reţinut astfel incidenţa dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., întrucât litigiul se referă la plata unor sume de bani în schimbul unor servicii, fiind deci vorba de drepturi cu privire la care părţile să dispună. De asemenea, s-a constatat că competenţa stabilită de lege în acest caz este una relativă, alternativă, respectiv fie de la domiciliul pârâtului, fie de la locul încheierii contractului, aşa cum rezultă din prevederile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5827 din 25 iunie 2021, completată prin încheierea de la aceeaşi dată, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de instanţă. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Răducăneni. A suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ.. În baza art. 134 teza finală raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

S-a constatat, în raport de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., că pentru cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator s-a instituit o competenţă teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliu cunoscut al consumatorului.

Instanţa nu a luat în considerare înţelegerea părţilor survenită încă de la momentul naşterii raporturilor contractuale dintre părţi de judecare a eventualelor litigii viitoare între acestea la instanţele competente din Braşov.

A menţionat că incidenţa clauzei atributive de competenţă este înlăturată de prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care în cauză convenţia părţilor nu este făcută după naşterea dreptului la despăgubire, sens în care a fost considerată nescrisă.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răducăneni, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o acţiune în pretenţii formulată de un profesionist împotriva unui consumator.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 121 şi 126 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv prevederea înscrisă în cuprinsul contractului de prestări civile privind instanţa competentă a judeca viitoarele eventuale litigii între părţi.

În speţă, se constată că litigiul a fost iniţiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale - art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992. De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia - art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Prin urmare, în ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii, Înalta Curte reţine, atât calitatea de profesionist a reclamantei, cât şi calitatea de consumator a pârâtului - beneficiar al serviciilor reclamantei, fără ca obţinerea respectivelor beneficii să aibă vreo legătură cu o eventuală activitate comercială, industrială, de producţie, artizanală ori liberală a pârâtului.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic determină incidenţa normei de competenţă exclusivă, reglementată de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile’’.

Alin. (2) al art. 126 C. proc. civ. stipulează în sensul că "în litigiile din materia protecţiei dreptului consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Or, în speţă, situaţia premisă cerută de textul de lege nu este îndeplinită, în condiţiile în care părţile au convenit, prin contractul încheiat, ca eventualele viitoare litigii să fi judecate de instanţe din Braşov, convenţia părţilor neintervenind, aşadar, după naşterea dreptului la despăgubire, fiind ca atare nescrisă.

Prin urmare, dând eficienţă dispoziţiilor legale evocate anterior, prin care se instituie o competenţă teritorială exclusivă şi al căror scop este de a proteja consumatorul, prin facilitarea accesului la justiţie, se constată că, în cauză, este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului B..

Cum în cauză domiciliul consumatorului este în judeţul Iaşi, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în circumscripţia căreia figurează, respectiv în favoarea Judecătoriei Răducăneni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răducăneni.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.