Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality against appellate suspension of revision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null, thereby upholding the Court of Appeal's suspension of judgment on a revision request. The dispute involved a procedural challenge where the appellant argued that the lower court's decision suspending a civil revision action was null and void because the served copy lacked judges' and the clerk's signatures, and the appellant also requested the referral of suspected crimes to the prosecutor's office. The Court rejected the request for criminal referral as outside civil jurisdiction and dismissed the appeal on the merits, finding that the appellant failed to frame their arguments within the statutory grounds of appeal under Article 488 of the Code of Civil Procedure; instead, the appellant merely raised post-judgment formal irregularities regarding the document's signature without offering specific legal critiques of the suspension measure itself. Consequently, the Court applied Article 489 of the Code of Civil Procedure to rule that the appeal was null due to the absence of valid grounds of illegality, leaving the appellate decision in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality against appellate suspension of revision: The dispute involved a procedural challenge where the appellant argued that the lower court's decision suspending a civil revision action was null and void because the served copy lacked judges' and the clerk's signatures, and the appellant also requested the referral of suspected crimes to the prosecutor's office. The Court rejected the request for criminal referral as outside civil jurisdiction and dismissed the appeal on the merits, finding that the appellant failed to frame their arguments within the statutory grounds of appeal under Article 488 of the Code of Civil Procedure; instead, the appellant merely raised post-judgment formal irregularities regarding the document's signature without offering specific legal critiques of the suspension measure itself. Consequently, the Court applied Article 489 of the Code of Civil Procedure to rule that the appeal was null due to the absence of valid grounds of illegality, leaving the appellate decision in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal null due to the failure to include and develop valid grounds of appeal in the request.
Provision establishing that the appeal is null because the criticisms formulated do not fall within the statutory grounds of appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021
I. Circumstanţele cauzei:
1. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3 din data de 12 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A., arătând că exemplarul de pe încheierea de şedinţă atacată, care i-a fost comunicat la data de 18 martie 2021, nu poartă semnătura judecătorilor şi a grefierului, contrar dispoziţiilor art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ.
Recurentul-revizuent a susţinut că în regulamentul de ordine interioară al instituţiei care a pronunţat hotărârea atacată nu se menţionează că actele se comunică părţilor nesemnate de către magistrat/magistraţi.
A apreciat că încheierea de şedinţă este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.
Totodată, a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Investigaţii a Infracţiunilor din Justiţie, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi şantaj de către magistratul/magistraţii instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 29 martie 2021 şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 2.
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că prezentul recurs este formulat şi motivat în termen legal, că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate.
În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurent, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 08 iulie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţii la data de 15 iulie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, iar acesta nu a depus punct de vedere.
Prin rezoluţia din data de 08 iulie 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 05 octombrie 2021, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prioritar, în ceea ce priveşte cererea recurentului de sesizare a organelor de urmărire penală, se reţine că prezenta instanţă este una civilă, iar, în ipoteza în care partea are suspiciuni cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, aceasta este îndreptăţită să se adreseze organelor competente şi să facă demersurile pe care le consideră necesare în acest sens.
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, recurentul nu a procedat la încadrarea susţinerilor sale în cazurile de casare prevăzute de lege şi nici nu a formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., invocând pretinse nereguli ale exemplarului hotărârii ce i-a fost comunicat, aspecte procedurale ulterioare pronunţării hotărârii recurate, fără a aduce critici concrete împotriva măsurii de suspendare dispuse de curtea de apel prin încheierea atacată prin prezentul recurs.
Or, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate asupra hotărârii recurate, condiţia dezvoltării motivelor de recurs implică arătarea aspectelor de nelegalitate a încheierii pronunţate de curtea de apel.
Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-revizuent A. nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2021.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.