Nullity of cassation appeal for failure to substantiate material law violations against appellate findings on land registry address rectification

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 16 aprilie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., rectificarea cărţii funciare nr. x deschisă la OCPI Bucureşti - BCPI Sector 6 pe numele pârâţilor, în sensul eliminării menţiunii "str. x nr. 8", conform sentinţei civile 8356 din data de 12.12.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 03.05.2011.

Prin sentinţa civilă nr. 5873 din 20 septembrie 2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 966 din 8 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis acţiunea, a dispus rectificarea cărţii funciare nr. x Bucureşti Sector 6, în sensul eliminării menţiunii adresei imobilului ca fiind "Intrarea Tihuta nr. 8" şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului sumele de 50 de RON şi 2000 de RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 750 A din 13 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâţii B. şi C. împotriva sentinţei tribunalului.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 750 A din data de 13 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâţii C. şi B..

Recurenţii-pârâţi au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 8356/12.12.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, instanţa de judecată le-a desfiinţat titlul de proprietate, când, de fapt, prin sentinţa menţionată instanţa doar a constatat nulitatea unei încheieri CF prin care s-a rectificat adresa poştală a imobilului.

Arată că nu se poate dispune rectificarea cărţii funciare până când autorităţile nu lămuresc strada şi numărul poştal unde se află imobilul.

Pe de altă parte, reclamantul nu poate indica adresa corectă şi amplasamentul imobilului pe care pretinde că îl deţine, acesta plasându-1 pe amplasamente diferite în funcţie de interesul pe care îl are.

De asemenea, susţin că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că acţiunea reclamantului este admisibilă, având în vedere că acesta nu a atacat încheierea OCPI nr. 37943 de respingere a rectificării CF şi, ulterior, cu cerere în instanţă, în condiţiile Legii nr. 7/1996.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 07 iunie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 14 iunie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Prin rezoluţia din data de 08 iulie 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 05 octombrie 2021, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

În privinţa recursului, una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. permite părţilor unui proces exercitarea recursului exclusiv pentru motive de nelegalitate, instanţa de recurs neavând competenţa legală de a proceda la reaprecierea probelor pe baza cărora aceasta a fost reţinută ori de a cenzura situaţia de fapt căreia i-au fost aplicate normele de drept incidente.

Obligaţia recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greşită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanţă în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancţionate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la recursul pârâţilor, Înalta Curte reţine că aceştia, deşi au procedat la încadrarea criticilor invocate în motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu au formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurenţii-pârâţi în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care prevede că se poate cere casarea unei hotărâri când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde critici care să se încadreze în motivul de casare menţionat.

În esenţă, recurenţii-pârâţi arată faptul că în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 8356/12.12.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, instanţa de judecată le-a desfiinţat titlul de proprietate, când, de fapt, prin sentinţa menţionată instanţa doar a constatat nulitatea unei încheieri CF prin care s-a rectificat adresa poştală a imobilului.

De asemenea, susţin că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că acţiunea reclamantului este admisibilă, având în vedere că acesta nu a atacat încheierea OCPI nr. 37943 de respingere a rectificării CF şi, ulterior, cu cerere în instanţă, în condiţiile Legii nr. 7/1996.

Analizând cuprinsul cererii de recurs, se reţine că recurenţii-pârâţi nu au formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nu au arătat care sunt considerentele pentru care soluţia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, susţinerile acestora din cererea de recurs vizând, în mare parte, situaţia de fapt, administrarea probatoriului şi nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cauzei.

Astfel, recurenţii-pârâţi arată că nu se poate dispune rectificarea cărţii funciare până când autorităţile nu lămuresc strada şi numărul poştal unde se află imobilul. Pe de altă parte, mai arată aceştia, reclamantul nu poate indica adresa corectă şi amplasamentul imobilului pe care pretinde că îl deţine, acesta plasându-1 pe amplasamente diferite în funcţie de interesul pe care îl are.

Deşi recurenţii-pârâţi invocă motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că nu fac referire la aspecte de nelegalitate, criticile formulate nu sunt dezvoltate în raport de cele reţinute de instanţa de apel în considerentele deciziei ce face obiectul recursului şi nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate care să vizeze decizia atacată.

Astfel, prin motivele de recurs, recurenţii-pârâţi trebuiau să indice, punctual, de ce este sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată, să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, să formuleze critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunţată în apel.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, a probelor administrate şi a nemulţumirilor părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunţată în apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei de apel în soluţionarea aceleei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Prin urmare, modalitatea de redactare a memoriului de recurs de către recurenţii-pârâţi nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurenţii-pârâţi nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâţii C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 750A din data de 13 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.