Recourse in revision declared null for failure to articulate grounds of illegality, upholding the dismissal of a private land ownership claim.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 200/20.04.2016, emisă de către Comisia Judeţeană Alba pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 27 mai 2016, petenta A., în nume propriu şi pentru petenţii B., C., D., şi E., în calitate de moştenitori ai defunctului B., au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală de Fond Funciar Vinţu de Jos, să dispună admiterea plângerii; anularea Hotărârii nr. 200/2016 emisă de Comisia Judeţeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca netemeinică şi nelegală; obligarea intimatelor să le emită titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren de 1071 m.p. - grădină, intravilan, cu nr. top. x - Vinţu de Jos.

Prin sentinţa civilă nr. 1447 din 26 iunie 2018, Judecătoria Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A., B., C., D. şi E., invocată de intimata Comisia Locală de Fond Funciar Vinţu de Jos; a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva intimatelor Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei Vinţu de Jos, Comisia Judeţeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; a anulat Hotărârea nr. 200 din 20 aprilie 2016, emisă de intimata Comisia Judeţeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; a obligat intimatele să reconstituie în favoarea reclamanţilor dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1071 mp teren arabil intravilan; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată; a obligat fiecare dintre intimate la plata către reclamanţi a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte onorariu expert.

Prin decizia civilă nr. 381 A din 04 iunie 2019, Tribunalul Alba, secţia I civilă a respins excepţia lipsei de interes a apelantei în declararea căii de atac şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Primarului Comunei Vinţu de Jos, invocate de intimaţi prin întâmpinare; a admis apelul declarat de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Vinţu de Jos împotriva sentinţei civile nr. 1447/2018, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul civil nr. x/2016; a schimbat în parte sentinţa apelată în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a cererii de chemare în judecată şi, procedând la rejudecare între aceste limite, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva pârâţilor Comisia Locală de Fond Funciar Vinţu de Jos şi Comisia Judeţeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; a menţinut sentinţa apelată în ce priveşte modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Vinţu de Jos; a obligat intimaţii la plata în favoarea apelantei a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel.

Prin decizia civilă nr. 418 din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 381/A/2019 pronunţate de Tribunalul Alba, secţia I civilă. Prin aceeaşi decizie, revizuenţii au fost obligaţi să plătească intimatei Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Vinţu de Jos suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 929 din 21 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de revizuenţi, a casat hotărârea atacată şi a trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, competenţa de soluţionare revine instanţei superioare care a dat prima hotărâre, însă fiind o cale de atac de retractare, instanţa superioară urmează a judeca pricina într-un complet având acelaşi număr de membri.

Prin decizia nr. 1097 din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 381/A/2019 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă. Revizuenţii au fost obligaţi la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1097 din data de 29 septembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă au declarat recurs revizuenţii D., A., E., C. şi B..

Prin cererea de recurs, revizuenţii au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs au arătat că instanţa de revizuire a pronunţat hotărârea recurată înainte să admită cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2020, prin care a fost amânată pronunţarea; eroarea materială constă în menţionarea eronată a obiectului cererii de revizuire în cuprinsul încheierii de şedinţă din 15 septembrie 2020, fiind consemnat că cererea de revizuire este îndreptată "împotriva deciziei nr. 418/17.09.2019".

Recurenţii au susţinut că în cuprinsul hotărârii instanţei de revizuire "există motive contradictorii", fără arăta în ce constau aceste motive contradictorii.

De asemenea, au arătat recurenţii, instanţa de revizuire a reţinut în mod eronat, în considerentele hotărârii recurate, că nu există contrarietate între decizia civilă nr. 381/A/2019 pronunţată de Tribunalul Alba şi decizia civilă nr. 551/1981 a Tribunalului Alba şi nu a avut în vedere faptul că obiectul acţiunii de fond a avut ca obiect "Legea fondului funciar" şi nu "Codul familiei", care are la bază reguli diferite.

Recurenţii-revizuenţi au mai arătat că "s-au aplicat greşit normele de drept material" aplicabile în cauză.

Totodată, instanţa de revizuire a acordat cheltuieli de judecată de 3.000 RON intimatei fără să fi depus contract de asistenţă juridică întrucât acesta nu există.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 17 mai 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 21 mai 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, fiind depuse puncte de vedere de către recurenţii-revizuenţi şi de către intimata Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Vinţu de Jos.

Prin rezoluţia din data de 08 iulie 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 05 octombrie 2021, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

În privinţa recursului, una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. permite părţilor unui proces exercitarea recursului exclusiv pentru motive de nelegalitate, instanţa de recurs neavând competenţa legală de a proceda la reaprecierea probelor pe baza cărora aceasta a fost reţinută ori de a cenzura situaţia de fapt căreia i-au fost aplicate normele de drept incidente.

Obligaţia recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greşită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanţă în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancţionate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la recursul revizuenţilor, Înalta Curte reţine că aceştia, deşi au invocat motivele de casare prevăzute de 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., nu au formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Analizând cuprinsul cererii de recurs, se reţine că recurenţii nu au formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nu au arătat de ce instanţa de revizuire a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 pct. 5), cuprinde motive contradictorii (art. 488 pct. 6), care sunt considerentele pentru care soluţia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat (art. 488 pct. 7) sau cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8), susţinerile acestora din cererea de recurs vizând, în mare parte, situaţia de fapt, administrarea probatoriului şi nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cererii de revizuire.

Astfel, recurenţii au susţinut că instanţa de revizuire a pronunţat hotărârea recurată înainte să admită cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2020, prin care a fost amânată pronunţarea; eroarea materială constă în menţionarea eronată a obiectului cererii de revizuire în cuprinsul încheierii de şedinţă din 15 septembrie 2020, fiind consemnat că cererea de revizuire este îndreptată "împotriva deciziei nr. 418/17.09.2019".

Se constată că recurenţii nu au arătat în concret în ce mod, prin hotărârea dată, instanţa de revizuire a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi, prin urmare, nu se pot reţine încălcări ale principiilor desfăşurării procesului civil de către instanţa de revizuire, sub aspectul invocat de recurenţi în critica formulată, apte să fie încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenţii au susţinut că în cuprinsul hotărârii instanţei de revizuire "există motive contradictorii", fără arăta în ce constau aceste motive contradictorii.

Prin urmare, se constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurenţi în mod formal în cuprinsul cererii de recurs.

De asemenea, au arătat recurenţii, instanţa de revizuire a reţinut în mod eronat, în considerentele hotărârii recurate, că nu există contrarietate între decizia civilă nr. 381/A/2019 pronunţată de Tribunalul Alba şi decizia civilă nr. 551/1981 a Tribunalului Alba şi nu a avut în vedere faptul că obiectul acţiunii de fond a avut ca obiect "Legea fondului funciar" şi nu "Codul familiei", care are la bază reguli diferite.

În ceea ce priveşte această critică, încadrată de recurenţi în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, se constată că şi acesta a fost invocat în mod formal.

Recurenţii-revizuenţi au mai arătat că "s-au aplicat greşit normele de drept material" aplicabile în cauză (art. 488 pct. 8), fără a face referire la aspecte de nelegalitate, criticile formulate nefiind dezvoltate în raport de cele reţinute de instanţa de revizuire în considerentele deciziei ce face obiectul recursului şi nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate care să vizeze decizia atacată.

Astfel, prin motivele de recurs, recurenţii-pârâţi trebuiau să indice, punctual, de ce este sunt greşite considerentele instanţei de revizuire care sprijină soluţia adoptată, să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanţă, să formuleze critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunţată în revizuire.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, a probelor administrate şi a nemulţumirilor părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat soluţia recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunţată în revizuire, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei de revizuire în soluţionarea acelei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Prin urmare, modalitatea de redactare a memoriului de recurs de către recurenţii-revizuenţi nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei a cărei hotărâre se atacă.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurenţii-revizuenţi nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuenţii D., A., E., C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1097 din data de 29 septembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.