Stray dog bite damages: Supreme Court declares both parties’ cassation appeals null for failing to articulate valid grounds of illegality under Art. 488(1) CCP

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată la data de 31.03.2017 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, reclamanţii A., B., ambii în nume propriu, dar şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorei C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Târgu Bujor, reprezentată prin primar, şi Primarul Oraşului Târgu Bujor, obligarea în solidar a acestora la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, pentru minora C., respectiv la plata sumei de 30.000 euro, pentru părinţii acesteia, reclamanţii A., B., sume actualizate cu dobânda legală la data plăţii efective, pentru prejudiciul cauzat minorei prin muşcătura unui câine fără stăpân, incident ce a avut loc la data de 19.09.2015 în timp ce minora se afla internată în Spitalul Orăşenesc Târgu Bujor, respectiv, obligarea pârâţilor la plata sumei de 263 RON, cu titlu de daune materiale.

Prin sentinţa nr. 496 din 26.05.2018, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi, în solidar, să plătească minorei C. suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, şi reclamanţilor A., B. suma de 1.000 euro, cu titlu de daune morale, respectiv, suma de 260 RON, cu titlu de daune materiale.

Prin decizia nr. 75/A din 22.05.2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Târgu Bujor, prin primar, şi Primarul Oraşului Târgu Bujor şi a schimbat, în parte, sentinţa tribunalului, în sensul că a acordat 3.000 euro daune morale minorei C., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Totodată, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor.

Prin decizia nr. 1085 din 10 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursurile declarate de reclamanţii B., A., ambii în nume propriu, C., prin reprezentanţi legali B. şi A. şi de pârâtele UAT Oraş Târgu Bujor şi Instituţia Primarul Oraşului Târgu Bujor împotriva deciziei nr. 75/A din 22 mai 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, a casat decizia recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Prin decizia nr. 100/A din 26 octombrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în rejudecare, a admis apelul declarat de pârâtele UAT Oraş Târgu Bujor şi Instituţia Primarul Oraşului Târgu Bujor împotriva sentinţei nr. 496 din 16.05.2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi, a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a redus cuantumul daunelor morale acordate minorei C., de la 10.000 euro la 3.000 euro. Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate au fost menţinute. Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 100 A din data de 26 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii B., A. şi C., prin reprezentanţi legali B. şi A., şi de pârâţii U.A.T. Oraş Târgu Bujor, prin Primar şi Instituţia Primarului oraşului Târgu Bujor.

Recursul recurenţilor - reclamanţi

Recurenţii-reclamanţi au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1385 C. civ. care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, precum şi cu nerespectarea principiilor instituite de CEDO, obligatorii pentru instanţele din România, prin asigurarea proporţionalităţii rezonabile între prejudiciul adus, intensitatea şi gravitatea atingerii valorilor sociale ocrotite.

Totodată, au arătat recurenţii-reclamanţi, instanţa de apel a ignorat în totalitate recomandările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu a argumentat respingerea apelului reclamanţilor, iar motivele care au formulat convingerea instanţei au fost preluate din apelul pârâţilor.

Instanţa de apel, deşi a expus teoretic criteriile generale de evaluare a prejudiciului moral conform jurisprudenţei naţionale, a argumentat acordarea daunelor morale doar din perspectiva prejudiciului estetic apreciat ca fiind unul moderat, ignorând prejudiciul cauzat de durerea fizică şi psihică, de recomandarea efectuării unor şedinţe de psihoterapie pe termen nedeterminat, conform actelor medicale depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, instanţa de apel, deşi a apreciat că părinţii reclamantei au suferit un prejudiciu, nu a analizat apelul acestora cu privire la solicitarea de mărire a cuantumului prejudiciului acordat de instanţa de fond. Astfel, prin apelul formulat, părinţii au arătat şi au dovedit cu martori că sunt îngrijoraţi de posibilitatea ca minora să nu îşi mai recupereze niciodată sănătatea, că tratamentul pe termen lung de consiliere psihologică ar putea să amelioreze, dar să nu vindece total suferinţele minorei.

În concluzie, arată recurenţii - reclamanţi, întrucât instanţa de apel nu a stabilit pe deplin toate împrejurările de fapt şi nu le-a luat în considerare la stabilirea prejudiciului moral, limitându-se în esenţă numai la prejudiciul estetic, se impune casarea parţială a deciziei recurate şi, în rejudecare, admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

Recursul recurentelor - pârâte

Prin cererea de recurs, recurentele-pârâte au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:

Recurentele - pârâte apreciază decizia recurată ca fiind nelegală, prin prisma faptului că este lipsită de motivare Astfel, analizând decizia recurată, cu referire la cererea de apel şi cererea de recurs a pârâtelor, cât şi prin prisma deciziei nr. 1085/10.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, se poate lesne constata că instanţa de apel nu a răspuns criticilor formulate de către apelantele - pârâte referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Oraşului Târgu Bujor, nerăspunzând motivat nici cu privire la celelalte critici - probatoriul solicitat în apel (efectuarea unei expertize psihiatrice).

Lecturând hotărârea instanţei de apel, mai arată recurentele-pârâte, se poate lesne observa că, fără nicio motivare, se reţine că criticile aduse pe modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive au fost respinse, în condiţiile în care instanţa a înţeles să se limiteze doar la faptul că paza juridică aparţine U.A.T. Oraş Târgu Bujor (în contradicţie cu materialul probator administrat în cauză, dar şi cu prevederile O.U.G. nr. 55/2002 - potrivit cărora consiliile locale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân), neexistând nicio menţiune în acest sens şi cu referire şi la cel de-al doilea pârât (Primarul Oraşului Târgu Bujor), respectiv de ce acesta are calitate procesuală pasivă şi care sunt argumentele care stau la baza vinovăţiei acestuia generatoare de prejudiciu.

Instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material referitoare la răspunderea juridică pentru prejudiciile cauzate de animale de vreme ce paza juridică a câinelui care a agresat minora nu a aparţinut, la momentul săvârşirii faptei, pârâtelor, ci persoanelor sau entităţilor care deţineau paza acestuia.

Recurentele - pârâte arată că instanţa de control judiciar ar fi trebuit să reaprecieze probatoriului administrat în cauză şi să se pronunţe, în acest sens, pentru efectuarea sau nu a unei expertize psihologice pentru evaluarea minorei.

Prin urmare, în lipsa indicării, într-o manieră clară, a materialului probator (indicarea declaraţiilor martorilor audiaţi - în condiţiile în care instanţa de fond a dispus înlăturarea declaraţiilor martorilor propuşi de către pârâte, indicarea răspunsurilor de la interogatoriile luate, indicarea înscrisurilor), care a stat la baza creării convingerii instanţei că sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale, în lipsa unei argumentări cu privire la crearea unui prejudiciu de către cele două pârâte (şi nu doar de către o pârâtă) şi, respectiv, dimensionarea acestuia, este evident ca hotărârea judecătorească criticată nu răspunde cerinţelor necesare şi suficiente pentru legalitate.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 17 mai 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 21 mai 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Prin rezoluţia din data de 08 iulie 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 05 octombrie 2021, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursurilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

În privinţa recursului, una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. permite părţilor unui proces exercitarea recursului exclusiv pentru motive de nelegalitate, instanţa de recurs neavând competenţa legală de a proceda la reaprecierea probelor pe baza cărora aceasta a fost reţinută ori de a cenzura situaţia de fapt căreia i-au fost aplicate normele de drept incidente.

Obligaţia recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greşită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanţă în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancţionate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Recursul declarat de reclamanţii B., A. şi C., prin reprezentanţi legali B. şi A.

Cu privire la recursul reclamanţilor, Înalta Curte reţine că aceştia, deşi au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu au formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi în motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., care prevede că se poate cere casarea unei hotărâri când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde critici care să se încadreze în motivul de casare menţionat.

În esenţă, recurenţii-reclamanţi arată faptul că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1385 C. civ. care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, precum şi cu nerespectarea principiilor instituite de CEDO, obligatorii pentru instanţele din România, prin asigurarea proporţionalităţii rezonabile între prejudiciul adus, intensitatea şi gravitatea atingerii valorilor sociale ocrotite.

Astfel, arată recurenţii-reclamanţi, întrucât instanţa de apel nu a stabilit pe deplin toate împrejurările de fapt şi nu le-a luat în considerare la stabilirea prejudiciului moral, limitându-se în esenţă numai la prejudiciul estetic, se impune casarea parţială a deciziei recurate şi, în rejudecare, admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

Analizând cuprinsul cererii de recurs, se reţine că recurenţii-reclamanţi nu au formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nu au arătat care sunt considerentele pentru care soluţia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, susţinerile acestora din cererea de recurs vizând, în mare parte, situaţia de fapt, administrarea probatoriului şi nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cauzei.

Astfel, aceştia arată că instanţa de apel, deşi a expus teoretic criteriile generale de evaluare a prejudiciului moral conform jurisprudenţei naţionale, a argumentat acordarea daunelor morale doar din perspectiva prejudiciului estetic apreciat ca fiind unul moderat, ignorând prejudiciul cauzat de durerea fizică şi psihică, de recomandarea efectuării unor şedinţe de psihoterapie pe termen nedeterminat, conform actelor medicale depuse la dosarul cauzei. De asemenea, instanţa de apel, deşi a apreciat că părinţii reclamantei au suferit un prejudiciu, nu a analizat apelul acestora cu privire la solicitarea de mărire a cuantumului prejudiciului acordat de instanţa de fond. Astfel, prin apelul formulat, părinţii au arătat şi au dovedit cu martori că sunt îngrijoraţi de posibilitatea ca minora să nu îşi mai recupereze niciodată sănătatea, că tratamentul pe termen lung de consiliere psihologică ar putea să amelioreze, dar să nu vindece total suferinţele minorei.

Deşi recurenţii-reclamanţi menţionează că fac referire la aspecte de nelegalitate, criticile formulate nu sunt dezvoltate în raport de cele reţinute de instanţa de apel în considerentele deciziei ce face obiectul recursului şi nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate care să vizeze decizia atacată.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, a probelor administrate şi a nemulţumirilor părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Astfel, deşi recurenţii-reclamanţi invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1385 C. civ., care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, precum şi nerespectarea principiilor instituite de CEDO, nu au arătat de ce este greşită soluţia curţii de apel şi care este eroarea săvârşită în cadrul raţionamentului acestei instanţe, expus în cuprinsul hotărârii recurate şi care a determinat pronunţarea soluţiei de respingere a apelului reclamanţilor şi de admitere a apelului pârâţilor.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În acest sens, Înalta Curte menţionează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunţată în apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei de apel în soluţionarea acelei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurenţii-reclamanţi nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

Recursul declarat de pârâtele U.A.T. Oraş Târgu Bujor, prin Primar şi Instituţia Primarului oraşului Târgu Bujor

În cuprinsul cererii de recurs formulate de pârâte au fost invocate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-pârâte au susţinut că decizia instanţei de apel este lipsită de motivare Astfel, analizând decizia recurată, cu referire la cererea de apel şi cererea de recurs a pârâtelor, cât şi prin prisma deciziei nr. 1085/10.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, acestea susţin că se poate lesne constata că instanţa de apel nu a răspuns criticilor formulate de către apelantele - pârâte referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Oraşului Târgu Bujor, nerăspunzând motivat nici cu privire la celelalte critici referitoare la probatoriul solicitat în apel (efectuarea unei expertize psihiatrice).

În susţinerea acestui motiv de recurs au fost relevate aspecte care ţin de situaţia de fapt, de probe, fără a se face o referire concretă, în sensul de a se preciza motivele pentru care recurentele-pârâte apreciază că hotărârea instanţei de apel este nemotivată.

Casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată. Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, se observă că instanţa de apel a verificat legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe în limitele motivelor de apel formulate de apelanţii-reclamanţi şi de apelantele-pârâte, precum şi a îndrumărilor date prin decizia de casare nr. 1085 din 10 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, răspunzând tuturor criticilor şi argumentând pe larg soluţia pronunţată.

Astfel, în cuprinsul hotărârii recurate, instanţa de apel a menţionat că se va pronunţa cu prioritate asupra motivului de apel vizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi, după o amplă argumentare şi o indicare a textelor de lege aplicabile, faţă de considerentele expuse pe larg în motivarea soluţiei, a respins criticile aduse pe modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de apelanţii-pârâţi.

Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte analiza îndeplinirii condiţiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, instanţa de apel a făcut, de asemenea, a amplă analiză a acestora, cu indicarea prevederilor legale incidente în cauză şi a jurisprudenţei CEDO în materie.

Prin urmare, se constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurente în cuprinsul cererii de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentele-pârâte în acest motiv de nelegalitate, analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde critici care să se încadreze în motivul de casare menţionat.

Astfel, arată recurentele-pârâte, instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material referitoare la răspunderea juridică pentru prejudiciile cauzate de animale de vreme ce paza juridică a câinelui care a agresat minora nu a aparţinut, la momentul săvârşirii faptei, pârâtelor, ci persoanelor sau entităţilor care deţineau paza acestuia. Totodată, recurentele-pârâte arată că instanţa de control judiciar ar fi trebuit să reaprecieze probatoriului administrat în cauză şi să se pronunţe, în acest sens, pentru efectuarea sau nu a unei expertize psihologice pentru evaluarea minorei.

Înalta Curte reţine că interpretarea probelor administrate de instanţele de fond este o operaţiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate neputându-se cenzura în recurs modalitatea în care instanţa de apel a apreciat probele relevante pentru soluţionarea cauzei.

Înalta Curte constată, în acest context, că recurentele-pârâte nu relevă, astfel cum impune art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., dispoziţiile legale greşit interpretate şi aplicate de instanţa de apel în soluţionarea aspectului invocat.

Prin urmare, se constată că recurentele-pârâte au invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în mod formal, fără a formula nicio critică de nelegalitate care să vizeze decizia atacată şi fără a arăta care sunt considerentele pentru care soluţia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, verificând cererea de recurs, se constată că deşi criticile au fost subsumate pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea reprezintă, de fapt, o nemulţumire a părţii în legătură cu modul de soluţionare a cauzei şi de apreciere a materialului probator.

Or, prin motivele de recurs recurentele-pârâte trebuiau să indice, punctual, de ce este sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată, să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, să formuleze critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunţată în apel.

Prin urmare, modalitatea de redactare a memoriului de recurs de către recurentele-pârâte nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către pârâte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentele-pârâte nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de reclamanţii B., A. şi C., prin reprezentanţi legali B. şi A., şi de pârâţii U.A.T. Oraş Târgu Bujor, prin Primar şi Instituţia Primarului oraşului Târgu Bujor împotriva deciziei civile nr. 100 A din data de 26 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.