Negative jurisdictional conflict: Inapplicability of *ex officio* material incompetence at appellate stage following definitive acquisition of competence by first instance

Şedinţa publică din data de 05 octombrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 31.07.2018, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L. şi B. - Cabinet Medical Individual de Psihiatrie, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata în solidar:

- a sumei de 180.867,34 RON (155.985,8 RON plăţi nelegale şi 24.881,54 RON foloase necuvenite calculate la auditare) stabilită conform Raportului nr. x/19.08.2016 al comisiei nominalizată prin Dispoziţia nr. 1330/13.07.2016 a D.G.A.S.P.C. Suceava;

- a sumei de 121.005,42 RON, stabilită pentru anul 2013, conform Raportului de constatare nr. x/02.06.2015 a comisiei constituită în baza Dispoziţiei nr. 784/04.05.2015 a D.G.A.S.P.C. Suceava, reprezentând prejudiciu rezultat din plăţi nelegale pentru medicamente destinate persoanelor asistate, pentru care nu s-au emis prescripţii medicale asiguraţilor pentru a beneficia de gratuitate din bugetul Casei de Asigurări de Sănătate, la care au fost calculate şi foloase nerealizate, reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi la plata în continuare a acestora până la recuperarea integrală a prejudiciului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 1142 din 08.11.2018, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâţi şi a dispus respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.

2.2. Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 971 din 20.12.2019, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate împotriva sentinţei nr. 1142/08.11.2018, a dispus casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2.3. În rejudecare, prin sentinţa nr. 211 din 11.06.2020, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca inadmisibilă.

2.4. Prin decizia nr. 855 din 15.12.2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile formulate de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a judeţului Suceava şi de pârâţii A. S.R.L., prin administrator C., respectiv Cabinet Medical Individual (CMI) de Psihiatrie B., împotriva sentinţei nr. 211/11.06.2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare.

2.5. Prin decizia nr. 226 din 06.04.2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă competenţa de soluţionare a acţiunii în despăgubiri, formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a judeţului Suceava.

În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, potrivit precizărilor depuse la dosar, pe dispoziţiile art. 1350, art. 1531, art. 1532 noul C. civ. şi art. 1170, art. 1270 şi art. 1272 noul C. civ. în ceea ce îl priveşte pe pârâta S.C. A. S.R.L., respectiv art. 1349, art. 1531, art. 1532 noul C. civ. şi art. 1381, art. 1385 şi art. 1386 noul C. civ. în ceea ce priveşte pe pârâtul B..

În primele două cicluri procesuale, a reţinut curtea de apel, instanţele de fond învestite cu soluţionarea cauzei au pronunţat sentinţele prin raportare la prevederile Legii contenciosului administrativ, fără a lămuri temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, acesta fiind precizat de reclamantă, pentru ambii pârâţi, abia la primul termen stabilit pentru rejudecare, ca urmare a precizărilor solicitate în acest sens după cea de-a doua casare cu reţinere.

Având în vedere temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, precum şi împrejurarea că reclamanta doreşte angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, fiind constituită şi parte civilă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a constatat că prezentul litigiu este unul de natură civilă.

Pe cale de consecinţă, a concluzionat Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere aspectele reţinute anterior, faptul că temeiul juridic al cererii a fost lămurit cu prilejul reţinerii spre rejudecare, precum şi dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei civile, respectiv Tribunalului Suceava, secţia I civilă.

2.6. Învestit prin declinare, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1213 din 18 iunie 2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În considerentele sentinţei s-a reţinut, în esenţă, că în prezenta cauză competenţa este câştigată în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza aflându-se în al doilea ciclu procesual, în judecata de recurs, după casare cu reţinere.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa unei alte instanţe (necompetenţa se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului).

Conflictul negativ de competenţă supus analizei s-a ivit între Tribunalul Suceava, secţia civilă şi Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal - instanţă învestită cu soluţionarea recursului.

În cauza dedusă judecăţii, fondul litigiului a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind pronunţate două sentinţe de către instanţa menţionată (nr. 1142/08.11.2018 şi nr. 211/11.06.2020), ambele hotărâri casate de instanţa de recurs, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal. Prima decizie a instanţei de recurs a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, în timp ce a doua decizie a instanţei de recurs (nr. 855/15.12.2020) a reţinut cauza spre rejudecare, conform prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ., întrucât casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului.

Ulterior, prin decizia nr. 226 din 06.04.2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă competenţa de soluţionare a acţiunii.

Conflictul negativ de competenţă s-a ivit în faza procesuală a recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă de un complet specializat în cauze de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Suceava.

Potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curţile de apel judecă (...) ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege, iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Astfel, în cauză, instanţa ierarhic superioară este Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, faţă de împrejurarea că hotărârea atacată a fost pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

Tribunalul Suceava reprezintă instanţa care judecă prezenta cauză în primă instanţă, conform prevederilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., sens în care s-au pronunţat deja în cauză, două sentinţe de către Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, aşa cum s-a menţionat anterior.

Prin hotărârea de declinare a competenţei către Tribunalul Suceava, secţia I civilă, instanţa de recurs a avut în vedere prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., aşadar a declinat competenţa la tribunal ca primă instanţă.

Prin urmare, Tribunalul Suceava nu este competent să judece cauza ce a generat conflictul de competenţă, ce se află în etapa procesuală a recursului, după reţinerea cauzei spre rejudecare de instanţa de recurs, această competenţă revenind Curţii de Apel Suceava.

Criteriul materiei, în sensul de a stabili dacă în cauză este vorba de un litigiu de natură civilă, ce ar trebui soluţionat de instanţa civilă de drept comun, iar nu de jurisdicţia de contencios administrativ, nu poate fi pus în discuţie în recurs cu scopul determinării competenţei de soluţionare a căii de atac şi al dezînvestirii completului din cadrul secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, în favoarea secţiei civile din cadrul tribunalului, pentru că s-ar eluda în acest fel dispoziţiile imperative ale art. 130 alin. (2), (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

În cauză nu s-a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale de către secţia contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, ci secţia contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava a soluţionat fondul cauzei.

În lipsa invocării excepţiei necompetenţei materiale procesuale la primul termen de judecată, aceasta este câştigată, în mod definitiv, în favoarea secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, ca primă instanţă.

Întrucât dispoziţiile legale anterior redate exclud posibilitatea invocării din oficiu a excepţiei de necompetenţă de către instanţa de recurs şi având în vedere că în primă instanţă pricina a fost calificată ca fiind de contencios administrativ şi fiscal, fiind soluţionată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ţinând cont, totodată, de cele statuate în cuprinsul Deciziei nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, competenţa de soluţionare a recursului revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava - instanţă pe rolul căreia a fost iniţial înregistrat recursul.

În concluzie, competenţa este câştigată în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza aflându-se în al doilea ciclu procesual, în judecata de recurs, după casare cu reţinere.

Faţă de considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza în apel este Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.