Competence conflict: Validity of contractual forum selection clause vs. imperative consumer protection jurisdiction rules in loan-for-use disputes

Şedinţa publică din data de 05 octombrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 09.02.2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la restituirea tancului de răcire marca x, seria x cu o capacitate de 500 de litri, ce a făcut obiectul contractului de împrumut de folosinţă încheiat între părţi în data de 28.05.2013.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5668 din 22.06.2021, pronunţată de Judecătoria Braşov, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu de instanţă, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Lugoj.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că, potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, norma de drept anterior invocată având caracter imperativ, încălcarea acesteia atrăgând o necompetenţă teritorială de ordine publică, necompetenţă ce poate fi invocată de părţi sau de judecător la primul termen de judecată, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 1029 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Deoarece reclamanta este un profesionist, iar pârâtul are calitatea de consumator, devin aplicabile în speţă prevederile legale menţionate, iar cum domiciliul pârâtului se află în localitatea Sinersig, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat judecarea cererii formulate în favoarea Judecătoriei Lugoj.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Lugoj, prin sentinţa civilă nr. 2556 din 18.08.2012, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut că, în cauză, devin aplicabile prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora părţile pot conveni, prin înscris, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât cele care ar avea competenţă teritorială, cu excepţia cazurilor când competenţa este exclusivă.

Astfel, a reţinut instanţa, întrucât nu ne aflăm în vreun caz de competenţă teritorială exclusivă şi clauza stipulată de către părţi la art. 5 din contract ("Pentru orice diferend pe care părţile nu îl pot soluţiona pe cale amiabilă, acesta se va supune spre dezlegare Judecătoriei Braşov") este o clauză atributivă de competenţă care are drept consecinţă prorogarea voluntară de competenţă, permisă de dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă a soluţiona litigiul dedus judecăţii este Judecătoria Braşov.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, pretenţiile reclamantei izvorăsc din contractul de împrumut de folosinţă încheiat de părţi la data de 28.05.2013, având ca obiect transmiterea, cu titlu gratuit, de către reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de comodant, a dreptului de folosinţă asupra bazinului de răcire lapte marca x, seria x, cu o capacitate de 500 de litri, către pârâtul B., în calitate de comodatar, pentru răcirea laptelui crud pe care comodatarul urma să îl livreze reclamantei, pe perioada colaborării dintre părţi privind livrarea de lapte de către pârât.

În cuprinsul art. 5 din contract, părţile au prevăzut următoarele:

"Pentru orice diferend pe care părţile nu îl pot soluţiona pe cale amiabilă, acesta se va supune spre dezlegare Judecătoriei Braşov".

În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă."

Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie o "obligaţie de a face" întemeiată pe contractul de împrumut de folosinţă încheiat între părţi, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă nefiind una exclusivă, ci alternativă, este posibilă alegerea de competenţă în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de alegerea de competenţă convenită în scris, nu este aplicabilă norma de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ.

Clauza atributivă de competenţă stipulată la art. 5 din contract produce efecte în cauză, în sensul prorogării voluntare de competenţă în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, secţia civilă căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.