Conflict of jurisdiction over enforcement contest: application of mandatory recusal rules for a creditor-judge to shift competence to a neighboring appellate district.

Şedinţa publică din data de 05 octombrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 02.04.2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a chemat în judecată pe intimata A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea actelor de executare emise de către Societatea de executori judecătoreşti B., în cadrul dosarului execuţional nr. x/2020, precum şi admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 46/E/2020 instrumentat de Societatea de executori judecătoreşti, până la soluţionarea contestaţiei la executare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5765 din 08.10.2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

În motivarea soluţiei s-a reţinut, în esenţă, că, faţă de calitatea creditoarei de judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, în cauză sunt şi incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Raportând dispoziţiile legale anterior menţionate la circumstanţele prezentei cauze, instanţa a reţinut că intimata-creditoare şi-a manifestat opţiunea rezultând din dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a învestit cu cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Oradea, în circumscripţia căreia se află sediul a trei dintre debitori. Însă, această opţiune a creditorului, ce nu poate fi neglijată, contravine dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, faţă de dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul, instanţa a apreciat că, în procedura executării silite, creditorul poate fi asimilat procesual reclamantului, iar debitorul pârâtului şi, prin urmare, în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al SEJ B. creditorul este reclamant, în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. impun creditorului obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Aşadar, creditoarea din prezenta cauză, deşi a învestit cu cererea sa de încuviinţare a executării silite Judecătoria Oradea, trebuia să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Oradea.

Aşadar, întrucât opţiunea creditoarei se opreşte la determinarea Curţii de Apel Oradea ca reper pentru aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat judecarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, judecătorie ce se află în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată Curţii de Apel Oradea.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1094 din 11.05.2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut, în esenţă, că, având în vedere existenţa unei pluralităţi de debitori, instanţa de executare poate fi atât Judecătoria Oradea - competenţă determinată de sediul debitorilor Tribunalul Bihor, Curtea de Apei Oradea, cât şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - competenţă determinată de sediul debitorilor Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice.

Instanţa a apreciat că în cauză prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt parţial incidente. Astfel, în ceea ce priveşte încuviinţarea executării silite, fiind o procedură necontencioasă în cadrul căreia nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, art. 127 C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitate, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii. Or, la soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, atât debitorul, cât şi creditorul, nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică şi nu poate, în principiu, ataca încheierea, astfel încât, condiţia pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii nu este îndeplinită.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare, în prezenta cauză, debitorul Ministerul Finanţelor Publice are calitatea de contestator, deci reclamant, iar creditoarea A., calitatea de intimată, deci pârât. Prin urmare, nici în această situaţie nu devine incident art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu creditoarea A., judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea a introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanţelor Publice.

În schimb, dacă contestaţia la executare ar fi fost introdusă de debitorii Tribunalul Bihor şi/sau Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea nu ar mai fi fost competentă, faţă de prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi calitatea de reclamanţi a debitorilor, motiv pentru care ar fi devenit competente toate judecătoriile din circumscripţiile curţilor de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, printre care şi Judecătoria Alba Iulia, alături de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Invocând dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că în cazul competenţei alternative alegerea instanţei revine reclamantului, iar instanţa astfel sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluţioneze acţiunea, Judecătoria Alba Iulia a concluzionat că niciunei alte instanţe nu-i mai aparţine competenţa să soluţioneze pricina.

Prin urmare, a mai reţinut instanţa, în cauză, Judecătoria Sectorului 5 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, deşi contestatorul a sesizat în mod legal această instanţă, fiind una dintre instanţele de executare competente alternativ să soluţioneze contestaţia la executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competenţă, îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimata A., care are calitatea de judecător la Curtea de Apel Oradea, prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea actelor de executare emise de către Societatea de executori judecătoreşti B. în cadrul dosarului execuţional nr. x/2020, precum şi admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 46/E/2020 instrumentat de Societatea de executori judecătoreşti, până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea civilă nr. 797 din data de 14.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2020 al SEJ B. împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, în baza titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. 1376/2014, pronunţată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia civilă nr. 111/A/2014 a Curţii de Apel Oradea.

Cererea de executare silită a fost formulată de creditorul urmăritor, intimata A., care are calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, potrivit cererii depuse la executor.

Cum, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 797 din data de 14.02.2020 a Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, ar reveni acestei instanţe, care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunţat Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Cu toate acestea, în soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, nu se va putea recurge la stabilirea instanţei competente în temeiul art. 714 alin. (1) rap. la art. 651 alin. (3) şi alin. (1) din C. proc. civ., întrucât, între instanţele de judecată între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă nu figurează şi instanţa care a încuviinţat executarea, anume Judecătoria Oradea, conflictul de competenţă fiind generat prin declinările reciproce dispuse de Judecătoria sector 5 şi, respectiv Judecătoria Alba Iulia.

În acest context particular, Înalta Curte va stabili instanţa competentă pentru soluţionarea contestaţiei la executare în favoarea acelei instanţe dintre cele două aflate în conflict faţă de care operează criterii legale stabilite prin norme imperative, dar şi observând conduita creditoarei de a exercita opţiunea permisă de art. 116 din C. proc. civ., prin intermediul executorului judecătoresc, în favoarea Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare, opţiune care va primi eficienţă, indirect, şi în prezentul regulator de competenţă.

Astfel cum s-a arătat, creditoarea A. are calitatea de judecător la Curtea de Apel Oradea, iar cererea de încuviinţare a executării silite a fost adresată de către executorul judecătoresc Judecătoriei Oradea, instanţă inferioară celei la care creditoarea îşi desfăşoară activitatea şi aflată în circumscripţia Curţii de Apel Oradea.

Alegerea Judecătoriei Oradea are, totodată, semnificaţia alegerii instanţei dintre cele deopotrivă competente, având în vedere că din cuprinsul titlului executoriu rezultă existenţa unei pluralităţi de debitori, având sediile în circumscripţia unor curţi de apel diferite.

În consecinţă, dacă la momentul încuviinţării executării silite ar fi fost luată în considerare incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite era ţinută să identifice o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., stabilesc astfel: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

În conflict, în cauza de faţă, sunt Judecătoria sector 5, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, şi Judecătoria Alba Iulia, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Oradea în circumscripţia căreia creditoarea a ales instanţa de executare în temeiul art. 116 din C. proc. civ.

Ca atare, faţă de dispoziţiile legale invocate, în vigoare la data sesizării organului de executare, raportat la calitatea creditoarei de judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, luând în considerare opţiunea creditoarei de a adresa, prin intermediul executorului judecătoresc, cererea de încuviinţare a executării silite judecătoriei aflate în circumscripţia curţii de apel la care aceasta îşi desfăşoară activitatea, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.