Jurisdictional conflict: Divorce court’s exclusive competence over provisional child residence orders under Art. 919–920 C. proc. civ. overrides general territorial rules

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună stabilirea locuinţei minorului C. la domiciliul tatălui reclamant şi suplinirea acordului pârâtei în vederea plecării în Germania. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4299 din 4 august 2021, Judecătoria Mangalia a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. care determină o competeţă teritorială exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, apreciind că schimbarea locuinţei copilului, prevăzută de art. 497 C. civ., face parte din categoria măsurilor de ocrotire enumerate de art. 106 C. civ., respectiv ocrotirea minorilor prin părinţi.

Ca situaţie de fapt, instanţa a reţinut că domiciliul minorului C. nu a fost stabilit prin hotărâre judecătorească sau vreun alt mod, însă minorul locuieşte în mod statornic de facto la domiciliul pârâtei din Tismana, sat Sohodol, jud. Gorj, astfel încât, chiar dacă domiciliul reclamantului este în comuna Pecineaga, jud. Constanţa, domiciliu stabilit şi pentru minor, acesta are un caracter pur formal în prezenta cauză, mai ales că ambele părţi confirmă că minorul locuieşte la domiciliul pârâtei.

Cu referire la o decizie de speţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arată că, în aplicarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei de la domiciliul de fapt al minorului şi nu de la cel formal sau administrativ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Jiu a pronunţat sentinţa civilă nr. 5128 din 7 septembrie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Mangalia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului şi art. 919, coroborat cu art. 920 din acelaşi act normativ, care prevăd că instanţa poate lua, pe tot timpul procesului de divorţ, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la 28 iulie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Mangalia a fost înregistrată cererea de divorţ formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei D..

Având în vedere dispoziţiile legale invocate, aplicate la situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că Judecătoria Mangalia este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială, înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 28 iulie 2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta D., solicitând stabilirea domiciliului C. la reclamant şi suplinirea acordului mamei pentru a putea merge cu minorul în Germania, în vederea continuării grădiniţei la care era înscris, solicitând această măsură până la soluţionarea definitivă a acţiunii de divorţ, înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia.

Se reţine că pe rolul Judecătoriei Mangalia a fost înregistrat, la aceeaşi dată cu cea a înregistrării ordonanţei preşedinţiale (28 iulie 2021), dosarul nr. x/2021, având ca obiect divorţ, cererea fiind formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D., astfel cum rezultă din programul de evidenţă informatizată a activităţii instanţelor Ecris.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. raportat la cele ale art. 919 alin. (1) şi art. 920 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Art. 919 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. statuează că "La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta."

Conform art. 920 C. proc. civ., în procedura divorţului, "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Din cuprinsul art. 919 şi art. 920 C. proc. civ. rezultă că procedura divorţului cuprinde şi norme privind cererile accesorii şi incidentale, introduse pe calea ordonanţei preşedinţiale, în scopul stabilirii locuinţei copiilor minori, a obligaţiei de întreţinere, a încasării alocaţiei de stat pentru copii şi a folosirii locuinţei familiei, iar aceste prevederi au caracter special, motiv pentru care vor fi aplicate cu prioritate faţă de art. 114 C. proc. civ., în ce priveşte competenţa instanţei de tutelă.

În aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte reţine că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de divorţ, ce face obiectul dosarului nr. x/2021, adică Judecătoria Mangalia, este instanţa competentă a lua măsurile vremelnice, până la soluţionarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Judecătoriei Mangalia, instanţă învestită cu soluţionarea cererii de divorţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2021.