Territorial jurisdiction for contesting forced execution: Court of authorization versus debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 3 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătoreşti A. în dosarul execuţional nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul B., solicitând anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul indicat.

Prin sentinţa civilă nr. 5426 din 25 noiembrie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 712 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială de ordine publică pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării silite şi a contestaţiei la executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

S-a apreciat că singurul criteriu legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite şi a contestaţiei la executare este dat de domiciliul debitorului la momentul sesizării organului de executare, fiind fără relevanţă faptul că încheierea prin care s-a încuviinţat executarea silită în dosarul x/2020 a fost pronunţată de Judecătoria Oradea.

S-a reţinut că, din dispoziţiile legale, nu reiese existenţa vreunui principiu în sensul că prin încuviinţarea executării silite respectiva instanţă şi-a câştigat competenţa de soluţionare şi a celorlalte cereri şi contestaţii formulate ulterior pe parcursul executării silite, fiind relevantă în acest sens situaţia în care executarea silită ar fi fost încuviinţată de către o instanţă necompetentă territorial, care ar deveni competentă să judece contestaţia la executare prin care debitorul invocă motivul de nelegalitate a executării silite constând tocmai în pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite de către o instanţă necompetentă.

Constatând că debitorul contestator îşi are sediul în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, s-a reţinut competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 4689 din 26 mai 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competenţă teritorială de ordine publică pentru soluţionarea contestaţiei la executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut că că titlurile executorii în baza căruia a fost deschis dosarul de executare silită nr. x/2019, aflat pe rolul B.E.J. A., sunt reprezentate de sentinţa civilă nr. 909 din 9 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 364/2011-R a Curţii de Apel Oradea, sentinţa civilă nr. 1578 din 19 iunie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Timiş, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1067 din 11 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara şi, respectiv sentinţa civilă nr. 1198/LM/2009, pronunţată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 68 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea.

S-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi, în raport de faptul că Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorii, s-a reţinut că această instanţă este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze orice alt incident cu privire la executarea silită, inclusiv contestaţia la executare având în vedere că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, ce nu poate fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia.

S-a mai reţinut ca argument în sprijinul stabilirii competenţei în favoarea Judecătoriei Oradea că, în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., debitorul are dreptul de a alege o instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, căreia să i se adreseze pentru soluţionarea contestaţiei la executare, după ce creditorul judecător a ales să adreseze cererea de încuviinţare a executării silite unei instanţe la care acesta funcţionează sau inferioare acestei instanţe, determinând în acest fel instanţa de executare care ar fi fost în mod obişnuit competentă potrivit legii să soluţioneze contestaţia la executare.

Având în vedere că Ministerul Justiţiei, instituţia contestatoare în cauză, a ales, dintre aceste instanţe, să adreseze contestaţia la executare Judecătoriei Oradea, se reţine că această din urmă instanţă este competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 3 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătoreşti A. în dosarul execuţional nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul B., solicitând anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul indicat.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, Judecătoria Oradea, prin încheierea nr. 3384/2020 din 10 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis cererea formulată de Societatea de Executori Judecătoreşti A. privind pe creditorul B. şi pe debitorii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi, în consecinţă, a încuviinţat executarea silită, în conformitate cu dispoziţiile titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 909 din 9 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 364/2011-R a Curţii de Apel Oradea, sentinţa civilă nr. 1578 din 19 iunie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Timiş, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1067 din 11 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara şi, respectiv sentinţa civilă nr. 1198/LM/2009, pronunţată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 68 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2021.