Challenge to enforcement assigned to Alba Iulia Court via special territorial prorogation; Ministry of Public Finance’s bid fails.

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin contestatia la executare formulata la 10 iunie 2020 şi înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finantelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea executării silite şi a actelor de executare emise de SCPEJ B. în dosarul de executare nr. 76/E/2020 şi a încheierii nr. 1529 de încuviinţare a executării silite din 13 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Prin sentinţa civilă nr. 237 din 15 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competenţă exclusivă de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea judecătoriei de la domiciliul sau sediul debitorului, la data începerii executării silite.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, prin încheierea nr. 1529/2020 pronunţată la 13 martie 2020, în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2020 al SEJ B. împotriva debitorilor Ministerul Finantelor Publice si Tribunalul Bihor, creditoarea alegând să învestească cu cererea sa Judecătoria Oradea, în circumscripţia căreia se află sediul debitorului Tribunalul Bihor având în vedere pluralitatea de debitori cu sedii aflate în circumscripţia unor judecătorii diferite din cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al SEJ B..

Constatând că nu există dispoziţie specială în materia executării silite cu privire la stabilirea instanţei de executare în cazul pluralităţii de debitori, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., creditorul având opţiunea de a învesti cu cererea de executare silită instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul/sediul oricăruia dintre debitorii principali.

Faţă de calitatea creditoarei de grefier în cadrul Tribunalului Bihor, s-a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. cu privire la sesizarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, în situaţia în care un judecător sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

Reţinând manifestarea opţiunii intimatei creditoare, în raport de dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, ce nu poate fi neglijată, dar care contravine dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor acestui ultim text de lege şi a declinat competenţa de soluţionarea a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, ce se află în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată Curţii de Apel Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Alba Iulia a pronunţat încheierea civilă nr. 1246 din 26 mai 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3), precum şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competenţă teritorială de ordine publică pentru soluţionarea contestaţiei la executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut că, prin încheierea civilă nr. 1529 din 13 martie 2020, în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2020 al BEJ B., împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Bihor, în baza titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. 37/2008 a Curţii de Apel Oradea, încheierea din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Oradea şi decizia civilă nr. 33/2020 R a Curţii de Apel Oradea, precum şi că cererea de executare silită a fost formulată de creditorul urmăritor A. care are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Bihor.

Cu referire la o decizie de speţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că, în cadrul executării silite desfăşurate împotriva mai multor debitori, executorul judecătoresc are opţiunea de a învesti cu cererea de executare silită instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul/sediul oricărui debitor principal, în speţă fiind instanţe competente atât Judecătoria Oradea cât şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în raport de sediul debitorilor.

S-a apreciat că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt parţial incidente în speţă. În privinţa încuviinţării executării silite, procedură necontencioasă în cadrul căreia nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, s-a reţinut că art. 127 C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea având în vedere raţiunea normei de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţilor, iar în prezenta contestaţie la executare în care debitorul Ministerul Finanţelor Publice are calitatea de contestator/reclamant, iar creditoarea A., calitatea de intimată/pârâtă, de asemenea art. 127 C. proc. civ. nu este incident întrucât nu creditoarea A., grefier în cadrul Tribunalui Bihor, a introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanţelor Publice.

S-a apreciat că, în situaţia în care contestaţia la executare ar fi fost introdusă de debitorii Tribunalul Bihor şi/sau Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea nu ar mai fi fost competentă, în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi calitatea de reclamanţi a debitorilor, competente devenind toate judecătoriile din circumscripţiile curţilor de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, printre care şi Judecătoria Alba Iulia.

Reţinând că, potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazul competenţei alternative, alegerea instanţei aparţine reclamantului, precum şi faptul că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă de executare competentă alternativ să soluţioneze contestaţia la executare, a fost legal sesizată de contestator, alegerea acestuia determinând în mod irevocabil prorogarea de competenţă, cu consecinţa înlăturării competenţei teritoriale a oricărei alte instanţe, Judecătoria Alba Iulia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestatia la executare formulata la 10 iunie 2020 şi înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finantelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea executării silite şi a actelor de executare emise de SCPEJ B. în dosarul de executare nr. 76/E/2020 şi a încheierii nr. 1529 de încuviinţare a executării silite din 13 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Alba Iulia şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, Judecătoria Oradea, prin încheierea civilă nr. 1529 din 13 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2020 al BEJ B., împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Bihor, în baza titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. 37/2008 a Curţii de Apel Oradea, încheierea din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Oradea şi decizia civilă nr. 33/2020 R a Curţii de Apel Oradea

Reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată însă, că intimata creditorare are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Bihor, căruia i-ar reveni compenţa de soluţionare a pricinii în calea de atac.

În atare situaţie, se apreciază că devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., fiind îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată Curţii de Apel Oradea, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Oradea, instanţă care ar fi fost competentă să judece cererea, potrivit art. 651 alin. (3), coroborat cu art. 714 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a menţionat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2021.