Conflict of jurisdiction in appeal against enforcement resolved by assigning competence to the court that authorized execution

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 8 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă în dosar la 10 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de exp. contabil C., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020, solicitând:suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluţionarea prezentei contestaţii; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1517/2019, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 71 din 22 ianuarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 712 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competenţă exclusivă de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea judecătoriei de la domiciliul sau sediul debitorului, la data începerii executării silite, în speţă judecătoria de la sediul Ministerului Justiţiei.

S-a apreciat că, pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare, nu prezintă importanţă instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite întrucât în procedura necontencioasă în care se soluţionează cererea de încuviinţare a executării silite, verificarea competenţei se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenţei, inclusiv potrivit art. 112 şi/sau art. 127 C. proc. civ.

S-a mai reţinut că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare este ţinută să-şi analizeze propria competenţă, aplicând regulile de ordine publică anterior amintite având în vedere că încheierea de încuviinţare a executării silite poată fi supusă verificării pe calea contestaţiei la executare, inclusiv sub aspectul competenţei instanţei care a pronunţat-o.

În raport de faptul că, în speţă, contestaţia la executare a fost formulată doar de debitorul Ministerul Justiţiei, iar părţile nu au o legătură relevantă cu instanţele de la sediul acestui debitor prin prisma art. 127 C. proc. civ., se reţine că nu se pune problema incidenţei art. 112 sau art. 127 C. proc. civ. Având în vedere că legea recunoaşte calitatea de instanţă de executare numai judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, s-a apreciat că împrejurarea potrivit căreia există situaţii de prorogare legală de competenţă, fără aplicabilitate în cauză, situaţii care pot genera ipoteze în care asupra unor cereri formulate în materia executării silite se pronunţă o altă instanţă, nu poate să schimbe concluzia că, pentru fiecare debitor, instanţă de executare este numai judecătoria de la sediul sau domiciliul său.

S-a apreciat că problema unei pluralităţi de debitori nu trebuie soluţionată cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., iar în situaţia formulării mai multor contestaţii la executare de către debitori diferiţi, urmăriţi în temeiul aceluiaşi titlu, prevederile art. 139 sau art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pot fi apreciate ca remedii utile şi recunoscute de lege.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 2975 din 6 aprilie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de către contestatoare, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competenţă teritorială de ordine publică pentru soluţionarea contestaţiei la executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut că executarea silită, ce formează obiectul contestaţiei la executare, a fost demarată la solicitarea creditorului împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 335 din 25 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R din 7 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, încheierea privind lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 335/2008 din 27 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R din 17 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa civilă nr. 170 din 19 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A din 10 septembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj.

S-a mai reţinut că tinând cont de pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Alba Iulia ca instanţă de executare, care a pronunţat încheierea nr. 1287/CC/2020 din 16 aprilie 2020, în cadrul dosarului nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019 împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 8 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă în dosar la 10 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de exp. contabil C., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020, solicitând:suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluţionarea prezentei contestaţii; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1517/2019, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1287 C. civ. din 16 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditoarea A. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a încuviinţat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu dispoziţiile titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 335/25.02.2008, pronuntată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curţii de Apel Cluj, încheierea din 27.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa civilă nr. 170/2015, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A/2015 a Curţii de Apel Cluj, precum şi cheltuielile de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2021.