Territorial jurisdiction for objections to forced execution against multiple debtors: competence of the authorizing court over the debtor's domicile court

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 8 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă în dosar la 7 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de exp. contabil C., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020, solicitând: suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluţionarea prezentei contestaţii; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1543/2019, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Prin încheierea civilă nr. 2723 din 17 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 712 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, calitatea de contestator aparţine doar debitorului Ministerul Justiţiei al cărui sediul se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sectoului 5 Bucureşti.

S-a apreciat că, pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare, nu prezintă importanţă nici instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite şi nici împrejurarea că executarea silită vizează şi alţi debitori, în procedura necontencioasă în care se soluţionează cererea de încuviinţare a executării silite verificarea competenţei urmând a se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenţei, inclusiv ca urmare a incidenţei art. 112 C. proc. civ. şi 127 din acelaşi act normativ sau ca efect al neinvocării de către instanţă a excepţiei necompetenţei teritoriale.

A mai reţinut că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare este ţinută să-şi analizeze propria competenţă, aplicând regulile de ordine publică anterior amintite având în vedere că încheierea de încuviinţare a executării silite poată fi supusă verificării pe calea contestaţiei la executare, inclusiv sub aspectul competenţei instanţei care a pronunţat-o.

În raport de faptul că, în speţă, nu sunt mai mulţi contestatori şi nu se poate anticipa promovarea de către ceilalţi debitori, împotriva cărora a fost demarată contestaţia la executare în dosarul nr. x/2019 al BEJ B., a unei contestaţii la executare, s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. În situaţia în care doar unul dintre debitori formuleză contestaţie la executare, s-a apreciat că instanţa de executare nu poate fi stabilită cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 2536 din 24 martie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de către contestator, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competenţă teritorială de ordine publică pentru soluţionarea contestaţiei la executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

Faţă de particularitatea situaţiei de fapt din dosar, în care procedura de executare silită a fost demarată simultan şi unitar împotriva tuturor debitorilor obligaţi prin titlul executoriu, în temeiul unei încheieri de încuviinţare a executării silite unice, s-a apreciat că, din perspectiva determinării instanţei de executare, în lipsa unor dispoziţii legale speciale şi derogatorii în materia executării silite, în completarea aspectelor nereglementate în Cartea a V a C. proc. civ., sunt aplicabile prevederile dreptului comun, reglementate în Cartea I a actului normativ, respectiv cele ale art. 112 şi art. 116 C. proc. civ.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut că doi dintre debitorii obligaţi prin titlul executoriu au sediul în Cluj Napoca, iar executorul judecătoresc a înţeles să sesizeze Judecătoria Cluj Napoca.

S-a constatat că intimatul creditor are calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1), coroborat cu alin. (3) al aceluiaşi articol C. proc. civ. şi s-a apreciat că, în sensul textelor de lege menţionate, creditorul este asimilat reclamantului în raport de dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ.

Luând în considerare modalitatea concretă în care executorul judecătoresc a înţeles să exercite dreptul de opţiune sub aspectul circumscripţiei teritoriale a instanţei de executare, respectiv ca aceasta să se determine prin raportare la sediul celorlaţi doi debitori împotriva cărora a fost demarată procedura execuţională supusă contestaţiei, precum şi faptul că Judecătoria Alba Iulia care a încuviinţat executarea silită este o instanţă care întruneşte exigenţele prevăzute în art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., fiind situată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Cluj din cadrul căreia face parte Judecătoria Cluj Napoca, iniţial sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite, precum şi dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. din care se deduce principiul unicităţii instanţei de executare, potrivit căruia una şi aceeaşi instanţă trebuie să soluţioneze toate contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente care apar în cursul aceleiaşi proceduri execuţionale, s-a apreciat că Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă în soluţionarea contestaţiei la executare.

Sub un ultim aspect, s-a reţinut că odată fixată competenţa în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în temeiul normelor relative la competenţa teritorială alternativă şi facultativă, respectiv prevederile art. 712 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1), art. 112 alin. (1) şi art. 127 C. proc. civ., instanţă deopotrivă competentă teritorial, raportat la sediul a doi dintre debitorii obligaţi prin titlul executoriu şi împotriva cărora a fost demarată procedura execuţională contestată, o modificare sub acest aspect ar putea interveni în cadrul fazei de executare silită doar în situaţia în care încuviinţarea executării silite s-a dispus de către o instanţă de executare necompetentă teritorial, întrucât o eventuală necompetenţă a instanţei de executare se subsumează neregularităţilor susceptibil de a fi cenzurate pe calea unei contestaţii la executare. Se reţine că, în cauză, nu este în discuţie o atare neregularitate, astfel că instanţa care a încuviinţat executarea silită este instanţa de executare competentă să soluţioneze toate incidentele care survin fazei de executare silită, deci inclusiv contestaţiile la executare care au această natură juridică, aspect reglementat univoc în textul art. 651 alin. (3) Codv pr.civ., iar debitorii împotriva cărora fost demarată procedura execuţională nu beneficiază de un nou drept de opţiune între instanţele care, în abstract, ar fi putut dobândi calitatea de instanţă de executare, prin simpla formulare a unei contestaţii la executare, căci acceptarea unei atare teze ar conduce la situaţia în care determinarea instanţei de executare s-ar realiza nu prin raportare la normele legale de competenţă, ci în raport de conduita procesuală a debitorilor, ceea ce nu poate fi permis.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 8 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă în dosar la 7 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de exp. contabil C., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020, solicitând:suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluţionarea prezentei contestaţii; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ B. în dosarul de executare nr. 1543/2019, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1267 C. civ. din 16 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditorul A. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a încuviinţat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu dispoziţiile titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 335/25.02.2008, pronuntată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curţii de Apel Cluj, încheierea din 27.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa civilă nr. 170/2015, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A/2015 a Curţii de Apel Cluj, precum şi cheltuielile de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2021.