Inadmissibility of extraordinary appeal for land ownership claims constituting disguised re-litigation

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1283 din 10 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a constatat nul recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. Călăraşi împotriva deciziei civile nr. 486A din 22 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La 11 iunie 2021, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2021, contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. Călăraşi împotriva deciziei nr. 1283 din 10 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea contestaţiei, se arată că decizia atacată este rezultatul mai multor erori materiale şi se susţine că a fost înştiinţat completul de judecată despre înlocuirea proprietăţii societăţii contestatoare cu proprietatea lui B., care nu a fost parte în proces, precum şi cu privire la validarea unei acţiuni penale împotriva procuratorului pârâtei, C., care în calitate de şef al Ocolului Silvic Călăraşi, întocmeşte o documentaţie vizând un schimb de terenuri între Ocolului Silvic şi B., despre care acesta din urmă nu a avut cunoştinţă.

Susţine că a fost tăinuită, de către completul de judecată, falsificarea titlului de proprietate al statului din anul 1998 şi fabricarea unui titlu de proprietate în anul 2001 de soţul pârâtei.

Învederează că, în citaţia emisă către societatea contestatoare, este prezentată o acţiune, iar în decizia atacată este redată o altă acţiune, precum şi că, în mod indirect, au fost anulate mai multe decizii ale Tribunalului Călăraşi, în special încheierea penală nr. 79 din 29 august 2017.

Arată că dosarul nu a fost judecat de un complet penal, ci de unul civil, sens în care susţine că încheierea penală anterior menţionată nu poate fi anulată de un complet civil.

Sub un ultim aspect, arată că deposearea de teren a lui B. constituie o încălcare flagrantă a art. 44 din Constituţie şi art. 12 şi 15 din C. civ.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1,2,3 şi 4 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 30 septembrie 2021, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei în anulare.

Analizând contestaţia în anulare din perspectiva condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, se reţine că litigiul este supus reglementărilor C. proc. civ. de la 1865, faţă de data introducerii acţiunii de fond, şi în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 134/2013 privind Noul C. proc. civ., potrivit căruia "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, cererea formulată, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1,2,3 şi 4 C. proc. civ., va fi analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 şi art. 318 din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 317 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu cotestaţie în anulare (...) numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă".

Art. 318 C. proc. civ. prevede că "Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare".

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.

Se reţine că sunt condiţii de admisibilitate cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare, promovarea unei contestaţii presupunând raportarea la nişte motive limitative la care partea poate recurge.

Or, în cauză, contestatoarea nu formulează motive în sensul cerut de textele de lege, neputând fi identificate cerinţele legale prevăzute de art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ.

Astfel, susţinerile contestatoarei potrivit cărora instanţa de recurs tăinuieşte falsificarea titlului de proprietate al statului şi fabricarea altui titlu de proprietate de soţul pârâtei, precum şi cele legate de încălcarea dispoziţiilor legale prin deposedarea de teren a lui B., nu pot fi reţinute ca motive de contestaţie în anulare întrucât nu se încadrează în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., nefiind erori materiale ale instanţei, ci reprezintă critici ce vizează greşeli de judecată ce se constituie, în fapt, într-un recurs la recurs.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, securitatea raporturilor juridice fiind o dimensiune esenţială.

Tot astfel, invocarea faptului că există o neconcordanţă între citaţia adresată societăţii contestatoare şi decizia atacată cu privire la obiectul acţiunii, precum şi susţinerea potrivit căreia instanţa civilă a anulat o încheiere penală nu reprezintă critici care se circumscriu cazurilor reglementate de lege în cazul contestaţiei în anulare, o eventuală cenzură asupra legalităţii soluţiei date fiind incompatibilă cu respectiva cale extraordinară de atac de retractare.

Ca atare, verificând regularitatea sesizării, dată fiind şi modalitatea de redactare a actului procedural adresat instanţei, Înalta Curte reţine că demersul judiciar nu poate fi primit, contestaţia în anulare astfel formulată urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. Călăraşi împotriva deciziei nr. 1283 din 10 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2021.