Inadmissibility of appeal against interlocutory order maintaining trial suspension in appellate proceedings

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost menţinută starea de suspendare dispusă prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2019, în cauza privind recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 64 din 8 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii B. şi Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti C., D..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A..

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.

Se reţine că, pentru identitate de raţiune, dispoziţiile articolului anterior invocat se aplică şi încheierilor prin care a fost menţinută starea de suspendare.

În speţă, calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva încheierii din 4 decembrie 2020, pronunţată în dosarul având ca obiect recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 64 din 8 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017.

Din interpretarea textului procedural mai sus menţionat, rezultă că încheierea atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, fiind pronunţată într-un dosar ce vizează calea de atac a recursului.

Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în dosarul nr. x/2017, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecinţă, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 4 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2021.