Negative jurisdictional conflict over objection to forced execution resolved by assigning competence to the original execution court.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 05 noiembrie 2020 sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat instanţei să dispună anularea executării silite demarate de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi B. si C. în dosarul de executare nr. 167/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţate de către Judecătoria Iaşi cu privire la debitul în cuantum de 24.000 euro, la care se adaugă dobânda şi cheltuielile de executare în cuantum de 2239,79 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 4743/2021 din 23 aprilie 2021, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate de intimatul D. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza a-2-a C. proc. civ. având în vedere că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că debitorul contestator A., din data de 04 noiembrie 2005 nu mai figurează cu domiciliul pe teritoriul României, ci cu reşedinţa în Marea Britanie, aspect confirmat de menţiunile din cuprinsul cărţii de identitate provizorie, eliberată de Serviciul Evidenţă Populaţiei dar şi de încheierea din 15 decembrie 2020, emisă de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi B. şi C. în dosarul de executare nr. 167/2019.

Prin urmare, Judecătoria Iaşi a apreciat că, în aplicarea criteriilor stabilite de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa competentă teritorial este cea de la domiciliul creditorului intimat D., respectiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7580 din 06 iulie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea pricinii Înaltei Curţi în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în raport de prevederile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că în speţă, la data de 05 iulie 2021, contestatorul debitor a precizat că data demarării procedurii de executare silită, locuia, fără forme legale, în Iaşi, Aleea x, aspect confirmat de evidenţele ANAF, rezultate în urma interogărilor efectuate din care reiese că debitorul obţinea venituri pe teritoriul României încă din anul 2017, se reţine că instanţa competentă este Judecătoria Iaşi, ca în instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul în fapt al debitorului.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de contestatorul A. prin care a solicitat instanţei să dispună anularea executării silite demarate de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi B. si C. în dosarul de executare nr. 167/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţate de către Judecătoria Iaşi.

Incidentele intervenite în cursul executării silite reprezintă cereri pe care legiuitorul le-a dat spre competentă soluţionare instanţei de executare, aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În speţă, conform evidenţelor Ecris, prin încheierea nr. 10420/2020 din 25 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi B. si C., în dosarul de executare nr. 167/2019, la cererea creditorului D., împotriva debitorului A..

Cum, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost soluţionată prin încheierea nr. 10420/2020 din 25 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Iaşi, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine aceleiaşi instanţe, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executare silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care, exceptând derogările prevăzute de lege, cum este cazul contestaţiei la titlu, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În acelaşi sens, este şi decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura recursului în interesul legii care deşi la momentul pronunţării prezentei decizii nu a intrat cu putere obligatorie în ordinea de drept, nu poate fi ignorată, potrivit căreia instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 29 septembrie 2021.